ziua 243 O zi mică pentru omenire daar..

Se pare că am ajuns la vârsta la care am nevoie de o zi de vacanță după una de distracție ca să mă simt odihnită. Tot la această vârstă o zi de vacanță petrecută acasă înseamnă, pur și simplu, să petrec timpul cu copiii fără să mă gândesc la alte lucruri pe care le am de făcut. De fapt, cel mai mult mă consumă atunci când nu sunt sută la sută cu ei sau sută la sută în ceea ce am nevoie să fac atunci dar asta este altă discuție.

Astăzi vă povestesc despre micile victorii din viața unei mame. Ca atunci când uiți să pui scutece în geantă dar cauți, cauți și mai găsești fix unul. Ca atunci când ai coborât cu doi copii din mașină să iei pâine, n-ai portofelul, dar ai găsit 10 lei în buzunar. Ca atunci când ai poftă de ceva dulce și găsești două merișoare în buzunarul lateral sau ca atunci când ai găsit replica aia bună de tot la întrebarea “Mami, tu de ce ai vrut să mai faci al doilea copil?”

Azi mi se pare că am purtat o mare victorie! Asta pentru că am găsit rezolvarea la marea și complexa problemă a umanoizilor cu doi copii: – Maami, mă atinge!

Priviți și vă minunați:

Știu că pare greu de crezut dar amândoi copiii mei se dau într-un hamac, în același hamac, într-o zi în care nu își doresc să se atingă. Poate doar să se împungă!

Shopping Cart