Nu știu dacă voi meditați. Nici eu nu meditez tot timpul, în fiecare zi. Mai bine zis, meditez perioade de timp, după care mă opresc să folosesc acel timp ca să citesc, apoi să fac sport și așa mai departe. Așa mi-am găsit eu echilibrul în acest moment al vieții mele.
Acum ceva vreme m-am înscris într-un program de meditații zilnice, plus ceva de citit și un filmuleț de vizionat – este programul conceput de Jon Kabat-Zinn, doar că nu este cel ținut chiar de el. Acesta se numește Palouse Mindfulness, este gratuit, și îl poți găsi aici. Sunt aceleași meditații și informații din programul original doar că aici ești pe cont propriu. You are your own master!
În acest moment l-am pus în așteptare până când voi fi mai pregătită să renunț la altele la care acum nu pot să renunț. Poate îl păstrez pentru atunci când nu voi mai scrie zilnic în jurnal, habar n-am.
Dar în altă parte vreau să ajung cu discuția. Prima meditație din program se numește Meditația stafidei. Ai nevoie de două stafide și de un pahar cu apă. Iei prima stafidă, o privești îndelung, îi observi forma, culoarea, locul unde se poate vedere urma cozii, o miroși, o atingi, practic devii conștient de fiecare aspect pe care îl poți observa la o stafidă. Începi să mănânci câte puțin din ea, fiind atent la gust, la cum se simte, la intensitate (mi-a venit apă în gură când am scris). După ce ai terminat prima stafidă, bei din paharul cu apă atât cât ai nevoie și iei următoarea stafidă. La cea de-a doua stafidă, pe lângă toate senzațiile pe care le-ai perceput și identificat la prima, ești invitat să-ți imaginezi călătoria stafidei până a ajuns în mâinile tale. Ciorchinele pe care a stat agățată, roua căzută pe frunze, clima, locul unde a fost culeasă, omul care a cules-o, lădița în care a stat cuminte până să ajungă pe raftul magazinului. Tot ce îți imagina că s-a putut întâmpla cu acea stafidă până să ajungă la tine.
Acest mod de a consuma alimente se numește mindful eating (a consuma alimente în mod conștient) iar în acest program am învățat să conștientizez simple acțiuni pe care le fac zilnic, transformându-le în meditație. Spălatul vaselor, mersul desculț prin iarbă, un duș.
A fi perfect prezent într-un moment sau altul, cât de banal ar fi acel moment, este o formă de meditație.
Acum, tot încercând să practic mindful eating de care vorbeam, am descoperit că începe să îmi fie greu să consum un anume aliment. Care credeți că e acel aliment?
Carnea. Tăind cu cuțitul o bucată de carne, și mestecând-o, deși pot simți gustul care îmi face plăcere, nu pot să suport să fiu perfect conștientă că acea bucată a fost vie, a mișcat, a trăit până să ajungă în farfuria mea. În timp ce consumarea unei plante în mod conștient îmi aduce plăcere, să încerc să mănânc conștient ( cu toată poveste în minte naștere, traiul și moartea animalului) o bucată de carne îmi face stomacul să se revolte.
Oare din acest motiv religiile în care se practică meditația recomandă un regim alimentare bazat pe legume, fructe și plante?
Dacă ești curios cum se simte, te invit să faci o încercare și să-mi scrii cum ți s-a părut.
