De dimineață, după mult, mult timp am rămas pentru 10 minute singură acasă. Ileana îl conduce în fiecare zi pe Radu la școală împreună cu tatăl ei (asta n-a fost niciodată treaba mea, fac un articol separat despre asta). Neavând nimic urgent de făcut eu am sorbit în liniște totală tot ce mai rămăsese în ceașca cu cafea.
Când s-a întors a vrut să ne jucăm cu cartea de activități și să îi citesc din Regele Elan astfel am stat pe canapea împreună, doar noi două, lucru pe care nu prea am apucat să îl facem vacanța asta.
Nu m-am grăbit și nu i-am grăbit atunci când ne pregăteam să îi duc la bunica.
Am vorbit pe îndelete și cu plăcere cu oameni pe care nu i-am întâlnit de mult. Nu le-am spus tot dar o să le spun.
Mi-am pus pantofii și tricoul tehnic, unul din kitul de la Brașov și mi-am propus să alerg cinci din cei zece kilometri de la cursa virtuală. Am alergat 10 kilometri ascultând un podcast despre legile universale (link) Cred că alergarea pe distanțe de 10 km mi se potrivește la fel de bine ca trezitul la ora 7 dimineața. Pur și simplu, mi se potrivesc.
Doar o zi de miercuri, știu, dar cred că așteptăm de prea multe ori alte zile în care să trăim. Ne eliberăm de toate grijile vineri la prânz și ne întoarcem în locuri și situații care ne încarcă viețile inutil lunea, gata să ne amorțim pentru încă cinci zile. E doar o zi de miercuri din jumătatea săptămânii dar Luna arată în felul acesta și nu ține morțiș să își păstreze frumusețea pentru weekend!
