Aș putea spune că s-a făcut un studiu dar, de fapt, a fost un exercițiu cu 15 oameni. Exercițiul a fost cu întrebări iar întrebarea care mi-a dat atât de mult de gândit a fost:
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la copilăria mea a fost?
🤚🏻Oprește-te puțin. Închide ochii. Răspunde la întrebare. Bun. Acum citește mai departe.
Acesta a fost prima întrebare a exercițiului iar aproape toate răspunsurile au conținut cuvântul libertate și încă ceva, după caz. Cu toții am vorbit cu nostalgie, ca despre ceva pierdut de mult.
Cu cât m-am gândit la acest exercițiu cu atât mi-am dat seama ca noi chiar nu am copilărit într-o lume liberă. Majoritatea ne-am petrecut primii ani din viață pe vremea când regimul comunist era la putere iar părinții noștri nu se simțeau oameni liberi.
Atunci despre ce libertate vorbim?
Dacă stăm bine să ne gândim astăzi facem mai multe alegeri ca atunci, avem bani, luam decizii, suntem adulți. Mergem în vacanțe unde ne dorim și ne îmbrăcăm așa cum ne place. Ne putem scrie gândurile și părerile fără să fim arestați (se întâmplă în lume) și dacă asta nu e libertate, atunci ce este?!
În copilărie am fost liberi. Atât de liberi încât am avut timp să ajungem în podul căminului cultural și să sărim pe grinzile tavanului cu riscul de a cădea în gol. Atât de liberi încât am scris cu bățul pe cimentul proaspăt turnat din curtea grădiniței (și azi mi-e rușine). Atât de liberi încât plecam să facem baie în râu fără niciun adult. Oare despre libertatea asta am vorbit în răspuns?
Am amintiri dragi dar mi se face piele de găină când mă gândesc că ar putea copiii mei să aibă parte de ele. Astăzi îi ducem în parcuri îngrădite cu grad și supravegheați de camere și abia atunci ne simțim liberi să ne luăm gândul de la ei. Le luăm dispozitive cu gps și le ascultăm conversațiile fără ca ei să știe (revin asupra temei). Numim asta în siguranță!
Care sunt modurile în care ne lăsăm noi copiii liberi astăzi și, oare, peste 30 de ani cu ce răspuns vor răspunde la întrebarea de mai sus?
Concluzia?
Mă întreb constant, dacă libertatea la care ne-am referit, nu este, de fapt, libertatea de a simți ce simțeam?
