Radu a plecat azi până la magazin să cumpere o sticlă de oțet. Pentru acest serviciu a primit permisiunea de la bunica lui să își cumpere ceva. Am încercat să stabilim ce anume dar el a zbughit-o zicându-mi într-o doară că va lua un fruct. De obicei, fruct alege dar de data asta a venit cu o acadea. A lins-o, a savurat-o și s-a bucurat de ea de zici că mănâncă două pe an. A, stai..
Tot găsindu-i sau inventându-i tot felul de calități, până la urmă zice:
– Mami, acadeaua asta este antistres. Dacă ești stresat, sugi așa din ea și gata, te relaxezi!
– Tu de ce simți că ești stresat acum? întreb eu.
– Păi, că n-am găsit la magazin piersici, fructe..
Cât am râs, deși mi-a spus că nu a glumit!
În final, tot acest râs mi-a ieșit pe nas când a adormit cu o oră mai târziu decât ora lui obișnuită de somn, a trezit-o pe soră-sa de două ori ceea ce a obosit-o peste măsură și a făcut-o să adoarmă profund la ora zece.
Frate, ce mă supăr când nu se respectă ora de culcare!
Dar și mai tare mă supăr când văd copiii mei că mănâncă zahăr cu arome. Mi-am amintit brusc de ce nu le dau voie să mănânce acadele. Nu știu dacă și la voi e la fel dar îmi dau seama foarte repede că zahărul îi provoacă un altfel de agitație: se învelește, se dezvelește, se mută de colo colo, se scarpină și nu se poate liniști. Mai ales, nu se poate rezolva cu o îmbrățișare lungă.
Mâine dimineață abia aștept să discut despre toate senzațiile din corpul lui și toate consecințele și vom reveni la limita noastră sănătoasă. Nu e doar o acadea, nu e doar un dulce că de la o plăcintă făcută în casă cu 2 linguri de zahăr nu i se modifică programul așa.
La voi cum e cu consumul de zahăr? Reacționează tot așa?
If you like it please share & subscribe!