De dragul relațiilor și al evoluției și al vindecării hai să nu rămânem în tiparul unui el centrat pe sine și un al unei ei setată pe ou!

În timp ce zdrobea strugurii cu bunicul copilul mare asculta cântatul cocoșilor și al găinilor din grădină.

– În limba animalelor, cântatul cocoșului înseamnă: Eu sunt cel mai frumos! iar cântatul găinii înseamnă: Oul meu e cel mai frumos!

Cred că intuiția copilului meu l-a făcut să dea glas unui program biologic bine înfiripat în creierul nostru animal: acela de asigurare a supraviețuirii speciei. Desigur că a fost nevoie de acest program o parte mult mai mare din existența noastră decât ne putem imagina dar acum, după milioane de ani și miliarde (sper) de neuroni în plus, oamenii, aceste ființe superioare și inteligente, sunt capabile să perceapă diferența dintre cele trei creiere pe care le deține și diferenta dintre funcțiile lor.

Creierul mic, responsabil cu funcțiile de bază sau ceea ce a devenit reflex; sistemul limbic: responsabil cu emoțiile și cortexul prefrontal: responsabil cu gândirea rațională.

Atunci când omul a devenit preocupat de întrebări precum : cine sunt eu? mai degrabă decât de întrebarea: ce mănânc azi? am ieșit din modul supraviețuire și am intrat în teren de evoluție. Cred că revelatia modului „Cum creștem fete și cum creștem băieți”, cu Oana Calnegru, modulul numărul 4 din cursul de educator parental (mai am an și ceva de curs) a fost răspunsul la întrebarea:

– Ce facem cu diferențele biologice între fete și băieți?

– Le ajustăm!

Ding! Ding! Creierul meu a sunat a integrare. Sunt nenumărate situațiile în care suntem diferiți, între noi și asta ne-a asigurat viitorul ca specie până în acest moment, dar dacă suntem capabili să abstractizăm discutând concepte precum „armonie”, atunci suntem capabili să ne ajustăm comportamente care nu ne mai folosesc, de dragul ei. Al armoniei.

Ca în evoluția traumei: dezvoltăm mecanisme de supraviețuire în context traumatic și care ne ajută în acel moment specific, după care trebuie să ne descotorosim de ele pentru a ne ajusta unui mediu sigur.

Așa că de dragul relațiilor și al evoluției și al vindecării hai să nu rămânem în tiparul unui el centrat pe sine și al unei ea setată pe ou!

Sursa: pixabay.com

2 thoughts on “De dragul relațiilor și al evoluției și al vindecării hai să nu rămânem în tiparul unui el centrat pe sine și un al unei ei setată pe ou!”

  1. Scuze, nu inteleg concluzia.
    „…de dragul relațiilor și al evoluției și al vindecării hai să nu rămânem în tiparul unui el centrat pe sine și al unei ei setată pe ou!”
    (in afara de scaparea cu „al unei ei/ea, de fapt”.
    Care tipar, care setare?
    Altfel, ce sa zic? Va citesc cu placere, in afara pasajelor pe care le percep ca find de tip jargon mai degraba anglicizat. Scuza mea: vârsta.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Shopping Cart