Pot să înțeleg cum au apărut bijuteriile din lapte de mamă. Când vezi perlele alea micuțe de lichid translucid împinse afară de valul dureros din spate și te gândești că e ultimul lapte al ultimului tău copil, n-ai cum să zici: chestia asta merge la coș!
Alăptările mele au fost foarte frumoase. Mi-am hrănit copiii cu îndârjire, exclusiv, noapte și zi. Le-am dat de sete și de foame, de durere și de plictiseală (până m-am prins). Am făcut-o cu curaj, oriunde ne-a apucat, fără să am nevoie de lege. M-a durut puțin, m-a frustrat mai mult, dar m-a satisfăcut și mai tare. Am dormit bine. Deși după doi copii noțiunea asta se schimbă puțin.
Acum, în plină înțărcare, aș vrea să scriu câteva lucruri frumoase și benefice ne-au adus nouă, mie și copiilor, alăptarea cu lapte de mamă:
– am stat mult mai mult lipiți unul de altul; unul în altul, practic.
– am dormit mai mult, dormind chiar în timp ce alăptam.
– am avut hrană la pachet.
– conectare și mângâieri dese.
– adormire rapidă (corpul mamei secretă melatonină în lapte în apropierea orei de culcare).
– mult privit în ochi cu puiul.
– am știut că e cea bună variantă de hrană pentru copil ceea ce mi-a ținut moralul foarte sus.
– am putut eu însămi să depășesc niște bariere pudice înțelegând mai bine rolul biologic al sânilor.
– am cunoscut femei curajoase pentru care tot procesul ăsta nu a fost floare la ureche. Admir.
– un alt mod de a ințelege răbdarea și limitele tale personale.
♥️
