Alege copilul, așa cum ți-ar plăcea să fii ales!

– Mami, citești? Eu am spus da și am lăsat rufele deoparte. Am început să citesc încet, fără grabă, căci rufele alea nu aveau nevoie de mine. Mai târziu, puneam culorile la locul lor. -Mami, citești? Citesc, am zis și am lăsat jumătate din creioane pe covor.

Ne-ar plăcea să avem mereu puterea să lăsăm deoparte ce nu e important. Eu așa cred, că nu e cineva care să zica pas la asta. Cum ar fi să avem un filtru activ (dar mai bine o aplicație) care să ne șoptească când e nevoie:

– Chestia cealaltă e mai bună pe termen lung!

M-am observat în șase ani de părințeală de multe ori. Asta m-a ajutat să mă văd: cum reacționez, ce tipare am, ce mi vine să fac sau să zic. Am observat ce mă declanșează și cât de prost merge totul când sunt obosită. Am descoperit că filtrul acela de care vorbeam chiar există și poate fi antrenat și ca intensitatea dar și ca viteză de reacție. Dar trebuie lucrat la fel de des ca un pachet de 6 pătrățele pe care le admirăm în reviste. Acțiunile noastre de zi cu zi ne antrenează și ne modelează. Aș putea să vin aici cu citate super interesante din cărți despre Neuroplasticitate – capacitatea creierului de a se remodela – dar, în situația asta, totul e mai simplu de atât. Trebuie doar:

Să alegem copilul!

Să-l alegem de câte ori nu murim de foame că nu are cine altcineva să curețe doi cartofi și să facă o supă, să îl alegem în toate situațiile de care nu depinde sănătatea noastră emoțională și psihică (știți că și părinți au dreptul la viață, da?), să îl alegem când cealaltă opțiune nu are viață (vezi rufele!). Să îl alegem pe el, pur și simplu!

Dacă tot nu stăm prea bine cu sănătatea ne-am apucat să colorăm.
Shopping Cart