ziua 283
Recunosc că mi-am dorit o fată. Până să aflu dacă voi avea una nu am vorbit atât de mult despre asta. Citisem că un copil poate simți ce simte mama lui atunci când este în burtică iar pentru mine asta s-a tradus, într-un mod naiv, că mi-ar putea simți gândurile. Și n-am vrut ca un copil al meu să simtă bucuria venirii lui condiționată de ceva. Așa că am zis „sănătos să fie!”. Dar a fost fată și, când am aflat, m-am lăsat să simt cea mai mare euforie.
Acum mulți ani am simțit pentru o vreme că nu mă înțeleg atât de bine cu fetele, nu mai stiu ce motive am găsit atunci dar sigur nu eram la vârsta la care puteam să conștientizez că unul dintre ele ar putea fi că nu eram deloc în contact cu partea mea feminină. Astăzi, iubesc să fiu în preajma femeilor și a energiei lor. Exact după acea energie tânjeam până să vină fetița mea pe lume. Conexiunea, înțelegerea, modul de a fi.. Mă uit la ea și am impresia că a venit să îmi arate cum se face. Oricât de multe cuvinte frumoase și diferite aș găsi pentru ea, găsește și ea tot atâtea moduri să îmi arate că ea nu crede că-s mai prejos.
Astă seară mi-a luat fața în mâini și mi-a spus:
– Mami e frumoasă!
