Am fost la pădure ca să îmi iau lecția de renunțare

Luni am fost la pădure. E atât de aproape de noi încât oricum trecem pe drumul asfaltat care o șerpuiește dar eu voiam să văd copacii, frunzele pe îndelete. Care s-a mai schimbat, în ce culori? Care e prima coroană care renunță la verde și cum arată covorul ei? De mulți ani mă uit la toamnă ca la un anotimp de trecere înspre ceva.

E la fel ca atunci când ai de luat o decizie care urmează să-ți schimbe viața: e nevoie să renunți mai întâi la zona de confort, apoi lași să se schimbe ceea ce în jurul tău, te schimbi inclusiv tu. Frunzele sunt vulnerabilitățile copacilor. Ele nu ar rezista oricum gerului. De ce le-ar hrăni copacul toată iarna din seva lui când el are nevoie de energie pentru rădăcină sau crengi să rămână întreg?

Natura pare că înțelege foarte bine partea asta cu reunțarea și nu păstreaza nimic pentru că e frumos, pentru că îmi place, pentru că ma face să mă simt bine. Si nici pentru că îmi e frică..

Din tot ce am adunat de pe drum am facut o coroniță pentru lumânare pe care am așezat-o pe masa din sufragerie ca să mă inspire. Am tăiat o farfurie din carton pe care am lipit-o ca să arate ca un inel iar pe margine am lipit tot ce a fost nevoie din buchetul pe care îl aveam.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Shopping Cart