Părinții se pot simți consumați, folosiți, exploatați. Cinci motive pentru care ne putem simți așa în perioada asta. Copiii nu intră în lista asta.

-Dar vreau și eu să cobor! Imi spune băiatul mare aproape plângând. Sincer, eu speram să nu se ajungă aici. La lacrimi, mă refer. Speram că va înțelege, din prima dacă ar fi putut, că am zis nu de data asta.

-Dal veau și eu să cobol! Se aude aproape imediat și vocea surioarei lui.

Eu voiam să cobor din mașină pentru 1 minut să întreb la un magazin din drumul nostru spre bunici dacă au mandarine. Dacă vă zic motivul pentru care îi refuzam și aș fi preferat să nu îi dau jos din mașină poate o să râdeți dar e un motiv cât se poate de real:

Efortul de a da centurile copilului mic jos, de a-i pune vesta, de o lăsa să coboare singură așa cum alege (and there is no other way cu Ileana), de a fi cu ochii pe unde coboară copilul mare, de a merge în ritmul lor 10 m până la intrarea în magazin unde copilul mare s-ar fi strecurat înăuntru și ar fi zis Vreau ceva sănătos și ar fi ales iaurt cu fructe. Instantaneu aș fi auzit și o voce subțirică de copil mai mic care ar fi spus Veau și eu iault! Incă nu ați luat prânzul aș fi zis și eu deși singura mea nevoie cu 5 minute înainte ar fi fost să strig din usă: Aveți mandarine?

Simțeam că nu pot să duc atâta lucru!

Când am auzit prima dată spunând o mama suficient de buna că s-a săturat de mofturile copiilor a fost ca si cum mi-ar penetrat cu violență urechea. Dar de fapt a rupt vălul unei credințe. Aceea că copiii nu fac mofturi ci au nevoi. M-a perturbat pe moment dar și în următoarele zile pentru că începusem să privesc lucrurile cu alți ochi.

Abia te așezi la masă dupa ce ai pus ultimul fir de ceapă în salată și auzi Vreau apă! sau, pur și simplu, Apă! Dacă s-ar fi întâmplat doar o dată dar pare ca se întâmplă de fiecare dată… Moft? Vleau măl! Vreau pară! Ajută-mă! Vreau timp special! Nu dolm! Nu mi-e somn! Nu mă spăl! Mi-e foame (chiar dacă am mâncat două feluri acum 30 de minute). Moft? Moft? Moft?

Eu n-aș zice că copiii nu fac mofturi dar aș zice că nevoile lor ar putea părea mofturi mamelor consumate, tracasate, obosite, hăituie din toate părțile de propriile standarde de a-și creste copiii.

Ce s-ar fi întâmplat cu energia mea azi dacă nu mi-ar fi păsat dacă ei poartă centuri sau nu, ca ies dezbrăcați sau nu din mașină sau ca ar putea să consume iaurt cu fructe înainte de prânz?

Nada, niente sau cum se mai zice? Dar aș putea oare să funcționez altfel? Nu cred, așa că, pâna să ajungem la ei, copiii, las mai jos cinci motive pentru care am putea să ne simtim epuizați, nervoși, anxioși și fără pic de răbdare în ultima săptămână:

-lipsa luminii solare. A tot plouat zilele acestea și soarele a fost acoperit cu nori. Știați că expunerea la soare influențează secretia de serotonină din corp?

-știrile negative

-faptul că am început din nou să nu ne mai vedem cu prietenii din cauza fricii de virus sau a restricțiilor.

-petrecem din nou mai mult timp în case

-n-am avut o vacanță din august!

A, și mai voiam să întreb, daca știe cineva:

Care e unitatea de măsură a energiei mamelor?

fall leaves in idyllic landscape

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Shopping Cart