Cineva a citit astăzi articolul meu https://descultipriniarba.ro/2021/10/13/parintii-se-pot-simti-consumati-folositi-exploatati-cinci-motive-pentru-care-ne-putem-simti-asa-in-perioada-asta-copiii-nu-intra-in-lista-asta/ și mi-a recomandat să caut la Urania Cremene ceva despre limite.
Acum câteva luni am avut inspirația să mă întreb ce am făcut eu mai mult, mai bine și în ce am investit eu cel mai mult în ultimii ani iar răspunsul a fost creșterea copiilor mei. Am cumpărat și citit zeci de cărți de parenting și psihologie, am făcut terapie personală, am fost la aproape fiecare conferință cu experți internaționali care au venit la București, workshop-uri, seminarii iar acum sunt la jumătatea unui curs de Master Class în Parenting cu cei mai cunoscuți și bine pregătiți psihologi de la noi.
Gândindu-mă la tot ce știu despre creșterea copiilor și limite mi-am dat seama că nu teoria, și nici măcar procedura, nu au fost ceea ce eu am experimentat ca fiind greu în situația aceea, ci că nu mai puteam să le fac!
Dacă eu știu toate astea de ce nu pot tot timpul să le accesez și să le pun în practică în viața mea? Răspunsul este că din același motiv pentru care nici psihologii nu sunt părinți perfecți, nici terapeuții relaționali nu sunt perfecți în relațiile lor și nici experții în parenting nu sunt fără cusur în relația cu copilul lor, și anume: factorul uman!
Știam și atunci tot ce aș putea să scriu acum că știu. Dar mintea mea era ocupată cu oboseala și cu gândul Pot acum să îi ascult plânsul copilului dacă pun limita?
In alta ordine de idei. Mai devreme mi-a lăsat cineva un comentariu pe Instagram la fotografia cu hanoracul cu mesajul Mamă suficient de bună:
„Suficient” mă conduce cu gândul la școală, la tăcere, oarecum are o conotație negativă. Mă gândesc oare cum este perceput de copii acest mesaj?!
Eu i-am răspuns așa:
Între rafturi pline de cupe și căni cu mesaje de „cel mai bun” și „soție perfectă”, „mamă perfectă” suficient de bun a devenit insuficient de… Pentru sănătatea noastră psihică ar trebui să ne ajustăm aceste tendințe spre a fi perfecți. Pentru că așa ceva, pur și simplu, nu există!
Ceea ce vreau să zic, de fapt, este că dacă veniți la mine în consiliere atunci când termin cursul de educator, nu numai că știu ce soluții să vă dau dar vă și înțeleg! Nu aș oferi încă o replică pe lista de replici cu ce să uiți zici când? ci aș insista pe o practică mai bună de îngrijire de sine, pe o rutină mai eficientă de somn sau pe suport emoțional. Și toate astea pentru mamă, nu pentru copil!
