290

Dacă m-ai fi întrebat ieri ce nevoi am aș fi răspuns că multe. Aș fi generat un răspuns lung, care ar fi continut o sumedenie de lucruri pe care nu am apucat să le fac în ultimele săptămâni. Poate aș fi spus chiar că am mare nevoie de un drum la Ikea. Nu că aș fi avut ceva urgent de cumpărat dar e ceva care te face să vrei să mergi la Ikea după ce ai stat multe zile în casă.

Ar fi fost ca atunci când merg la supermarket înfometată și pun în coș brânză cu mucegai și alte chestii care rămân să zacă în frigider. Cred că am nevoie de multe pentru că mi-e foame atunci.

Simțind toate astea și cunoscându-mă mi-am spus așa: Ia mergi tu și scoate toată energia asta care te impiedică să te vezi mai clar! Doar nu vă închipuiți că un drum la Ikea ar împlini o nevoie emoțională reală?!

Alergarea a făcut parte din codul meu de când mă știu. In copilărie mă foloseam de benficiile ei inconștient dar ca adult eu știu că am nevoie să alerg pentru a mă conecta la mine.

Dacă ar fi să scriu o carte despre alergare, titlul perfect ar fi: Doamne, cât am mai vorbit singură!

Apoi am putut să văd clar că tot ce a rămas după tot ceea ce era în plus s-a evaporat că mai aveam nevoie de un singur lucru: Să mă văd cu oameni. Ai mei. Frumoși, minunați, amuzanți.

La prima oră.

Câinii din pădure se trezesc târziu, frate!
Shopping Cart