ziua 297
Imi pare rău să vă anunt dar petrecerea se anulează! Emisfera dreapta a creierului s-a oprit de câteva zile și nu mai vrea sa pornească. Am spus petrecere pentru că, de câte ori scriu, adun aici cel puțin o cameră plină de oameni. Uneori e ca și cum mi-aș aniversa ziua cu familia extinsă (din ambele părți) dar de cele mai multe ori ar putea fi o petrecere de nunta în toată regula. Cred că emisfera dreaptă a creierului meu a înțeles acest lucru prea bine și cum nunți nu se mai fac..
„În timp ce emisfera stângă este partea logică, verbală, matematică, analitică, numerică, secvenţială, liniară şi temporală, emisfera dreaptă este sintetică, spaţială, holistică, intuitivă, emoţională, artistică, picturală, creativă şi implicată în recunoaşterea feţelor.”
Prof dr. Adrian Restian
Așa ca nu mai pot să descriu ce gândesc într-un mod pe care să îl simt conectat la intuiția mea, să simt că reverberează în mine, în primul rând, apoi să pot da cu încredere mai departe.
Astăzi m-am trezit cu dorința arzătoare de a face ceva. Dacă nu eram atentă, acest gând m-ar fi consumat toata ziua. Dar trebuie să recunosc că în ultimii ani am trecut printr-o perioadă grea iar afurisitele astea de perioade te învață câte ceva!
Acum doi ani pe vemea asta făceam meditații hypnobirthing, desculță prin iarbă, investind toatâ energia mea într-un eveniment care în timp ce m-a întregit m-a și consumat: nașterea naturală după cezariană.
Anul trecut pe vremea asta abia aflasem că avem covid. Sincer, de atunci și până acum am aflat o sumedenie de lucruri valoroase despe mine și aș fi vrut ca ăsta să fie răspunsul la întrebarea pe care mi-am pus-o și atunci: Ce o să fie mâine? Pentru că, de fapt, asta este ce putem afla de la momentul prezent de care fugim cu toții. Acești doi ani mi-au adus și durere dar și vindecare și au fost deosebiți prin simplul fapt că eu am fost conștientă, pentru prima dată în viața mea, de ambele.
Așa că astăzi m-am trezit cu dorința arzătoare de a face ceva ca să mă simt altfel, ca să fiu altfel dar n-am făcut și n-am fost.
În schimb, în lipsa propriilor idei la care nu pot deocamdată să ajung, mi-a răsunat în minte titlul unui articol scris de Dr. John Demartini:
Give Up Happiness – It Makes You Too Sad!
