-Mami, sunt bonavă! Îmi spune cu ochii în lacrimi.
-Cum așa? Nu te simți bine?
-Ba da..
În sufragerie, frate-su mai mare, încă purtând boneta de la trusa medicală primită de sora lui, își așeza, mulțumit de munca ce-o depusese, instrumentele la locul lor.
-Radu, te rog să îi explici Ilenei că este doar un joc.
-Ileana, desigur că e doar un joc! Eu încă nu am împlinit 12 ani ca să fiu la facultate!
După cinci minute am primit un diagnostic de vierme în ureche. Un vierme căruia îi place apa. Mi-a pus picături și mi-a recomandat să nu mă spăl O LUNĂ.
Lăsând gluma la o parte, psihicul unui copil de doi ani este extrem e fragil. Am luat foarte în serios plânsul Ilenei. Mai ales că părea atât de real. Mai ales că era atât de real! Conversația noastră nu s-a încheiat până nu a povestit exact ce a simțit și a crezut. I-am arătat din nou toate instrumentele din lemn, apoi am fost eu pacientul apoi am întrebat-o dacă vrea ea să fie medicul. Și tot așa până am simțit că ea a ieșit din starea în care intrase odată cu vestea. Apoi au făcu Echipa fraților medici și m-au tratat de toate bolile.
Adorabil.
Adorabil, naiv și serios în același
timp.