Aș vrea să mă țâțâi și eu la acele persoane care au criticat-o pe Sarah Jessica Parker pentru că a îmbătrânit. Adică nu chiar așa, pentru că a îmbătrânit, ci mai pe ocolite. Au criticat-o că a apărut pe platourile de filmare cu rădăcinile nevopsite, adica cu părul ei natural, de femeie la cinzeci și șase de ani. Întrebarea e: Câte șanse ar avea cineva la loteria genetică să ajungă la cinzeci și șase fără fire albe? Atunci despre ce vorbesc acești oameni?
O ador pe Carrie Bradshw. Am văzut fiecare episod din Sex and the City, la fel cum am vazut și fiecare episod (de mai multe ori) din Friends. Le-am văzut singură, le-am văzut cu fetele, am râs și m-am mirat. Am aflat cine este Manolo Blahnik și am început să recunosc modele de pantofi Jimmy Choo. Am putut să vizitez virtual New York-ul și am învațat cum mi-ar plăcea să mă îmbrac. Am admirat-o pentru jobul ei și pentru liberul arbitru. M-au ajutat toate astea în viață?
La modul concret chiar acum stau în fața unei ferestre și scriu la un laptop. Mă îmbrac mai ciudat decât majoritatea cunoscuților mei și am niște prietene (măritate) dar cu care nu reușesc să ies nicicum la un suc. Dar nu m-am gândit până acum la toate aceste asemănări așa ca le voi considera pură întâmplare. Singura asemănare de care sunt sigură este că peste douăzeci de ani voi avea fire albe. Și poate nu voi avea chef, așa cum nici acum nu am, să îmi vopsesc părul. Mă vor certa copiii? Vecinii? Fanii? Sincer, mi-ar placea să nu îmi pese. Problema mea, de fapt, e ce fac eu dacă nu mai pot să alerg?!
Între timp, abia aștept premiera filmului And just like that. De dragul vremurilor trecute, de dragul faptului că eu am acum vârsta lui Carrie când am cunoscut-o. Cu gândul că voi avea o grămada de entuziasm si de nostalgii legate de film am început să urmăresc pe instagram And just like that closet și, până acum, nu am găsit ceva ce poartă Carrie și eu nu aș purta. Exact ca pe vremuri.
Plus una de azi cu copiii ca să vedeți că ei sunt și mai ciudați ca mine.
