Se spune că plânsul rezolvă multă deși astăzi n-am văzut luminița hazlie din străfundul ochilor.
Se spune că plânsul rezolvă multe dar nu azi, poate mâine.
Se spune ca plânsul rezolvă multe dar nici ieri n-a fost să fie.
Se spune că scrisul rezolvă multe dar ea nu-l știe încă,
Așa că plânge.
Treisutepatruzecișitrei nu este doar un număr este o zi dintr-un lung șir de zile. Trăite, muncite, iubite, adorate.
Copilul mare, deși n-a văzut niciodată Singur acasă a uns cu un tub de cremă Bioderma și jumătate dintr-un tub de Vapor rub podeaua pe ambele părți ale patului. Copilul mic, în spirit mai puțin americănesc ne-a anunțat că ține doi pucei la subsol. Unu’ male, unu’ mic. Apoi au plâns pe rând și apoi împreună la ora de culcare.
N-am avut energie deloc azi, n-am avut veselie, n-am avut baterie și nimic din ce se poate termina în -ie și ar avea nevoie ofată omamă. Așa că le-am vorbit despre cum mă simt, ce fac, de ce m-am apucat din senin să fac 100 de genuflexiuni. Dar sincer, dintre toate zilele grele, le prefer p’alea bune.
