Uneori o oră înseamnă câteva drumuri de la bucătărie până în sufragerie dar alteori înseamnă o cursă de zece kilometri. Nu știu ce e cu alergatul ăsta de simți că ai făcut ceva important.
E meditație? E un motiv de strângere de fonduri? E terapie personală și locul unde ne întâlnim noi cu noi?
„Am bătut un nou record personal azi” ăsta ar fi fost un titlu pe cinste dar eu am alergat mai repede și mai bine în trecut. Doar că nu aveam ceasul ăsta. Mi-am oprit o oră azi ca să pun pe foaie niste idei dar m-am apucat de citit un articol din Scena 9 despre actorul Iulian Postelnicu care aleargă câte un semimaraton în fiecare zi pentru o școală care se ocupă cu educația copiilor din medii defavorizate. Aleargă un semimaraton în fiecare zi timp de 143 de zile. Mai are o săptămână și își va atinge ținta pe care și-a fixat-o.
Articol Scena9: Până unde poți alerga?
Am rămas cu cu o singură opțiune după ce articolul ăsta mi-a pus fluturi în stomac. M-am dus să îi alerg. Încă n-am întâlnit persoană să alerge de fricire. De plăcere da, dar aia e altă treabă. Alergăm pentru că suntem triști, agitați, grași, neîmpliniți; alergăm ca să fugim de noi și alergăm ca să ne menținem sănătoși (adică fugim de boală). Ca și meditația, alergatul te învață să înfrunți orice: ceața, frigul, arșița verii, durerea, neputința, fricile. Faci asta suficient de des și devine un mod de a fi.
„Nu mă opresc și nu merg.” zice Iulian Postelnicu și recunosc în cuvintele astea mantra mea de ani de zile.
E ceva cu modul în care încep să te simți încă de când începi să îți alegi echipamentul. Colanți, bluză tehnică cu mânecă lungă, șosete de alergare, geacă de vânt, căștile, pantofii. Nu știi cum va fi de data asta. Uneori alergi cânți un album întreg, alteori vorbești cu îngerii, dai cu pietre după câinii care umblă prin pădure, urli, tipi sau plângi. Tot tu. Tot tu. Asculți un podcast sau nu asculti decât propriul gâfâit și freamătul pădurii. Începi să auzi tot felul de gânduri și la cinci km să fii zmeu iar la al șaselea să fii laș. Alergatul îți dă voie să faci toate astea.
Și îți mai dă voie să faci și asta: Donează pentru șansa copiilor din medii defavorizate la educație!
