Informațiile primite în weekend la modului de Parenting în era digitală încă sapă în mine ca o picătura de apă într-un canion. Invariabil îmi măsor timpul și numărul deplasărilor către și de la telefon. Am început să devin conștientă de scuzele pe care mi le ofer „acesta este modul în care lucrez acum” de exemplu și mi se pare că nevoia unui program pentru a rezolva cumulat tot ce am nevoie să fac în unele dimineți este din ce în ce mai stringentă.
Azi m-am gândit că aplicația care măsoară timpul petrecut pe un dispozitiv digital este primul instrument de măsurarea al timpului efectiv în care suntem absenți din viețile noastre prezente. Și încă nu avem aplicații care să măsoare rulajul gândurilor noastre care se tot repetă: interpretarea discuțiilor care au avut loc, proiectarea concluziilor unor conversații viitoare, imaginea repetitivă ultimelor stories vizualizate cu o tipă care face clătite la două tigăi. Mare brânză. Pun pariu că unii gândesc în statusuri așa cum am ajuns eu să gândesc experiențele mele în mici articole -edit block-add picture-publish- și asta e cea mai bună dovadă că ne putem antrena mintea să facă orice. Dar o facem?
Sunt aici, în corpul meu, și am nevoie de o pauză.
O fată ascultă o poveste 
Paste 
pernă 
O perdea deranjată ar putea declanșa alarma în casa mamei