Nu că vreau să vă demoralizez dar lucrurile pot să o ia razna într-o clipă. Acum se joacă șase copii cu mult mai multe jucării, acum rămân doi și în timp ce unul deschide de capul lui șemineul altul se îneacă cu un os de pește. Într-o clipă, de la o masă de prânz liniștită la haos.
Se pare că Ori la bal, ori la spital e o expresie inventată de mame.
Ileana m-a întrebat -Ce e roșu acolo? Iar eu nu am știut la ce se referă. Apoi am văzut că în ochiul meu este un fir de sânge și m-am gândit că unele lucruri despre noi înșine le putem afla doar de la alții. Nu știu de ce am ochiul roșu, or fi ieșit pe acolo toate țipetele pe care nu le-am țipat, deși mi-a venit.
La cină am pus pe masă tot ce mai aveam prin caserole, orez sălbatic și basmati cu mazăre rămas de la pește, câte un ou fiert și, la sugestia copiilor, am tăiat un avocado cu miezul superb, ca orice avocado. L-am mâncat eu pe tot, fără sare și fără lămâie, roșii sau altceva și m-am bucurat de gustul subtil și totuși intens de..sâmbure?
