În ultima zi din anul trecut am primit în dar o eșarfă superbă. Încă o țin în cutie și azi am simțit din nou să mă uit la ea. Este albastră, moale și miroase minunat. Pe lângă toate astea poți să îți dai seama că așa un material, cu acele detalii atent alese sigur nu a costat puțin. Uite un mod bun de la folosi niște bani, am gândit, pentru că și eu mă consider genul căruia îi place să facă cadouri.
Anul acesta a fost primul an din viața mea în care mi-am setat și un obiectiv legat de bani. Mai mult, chiar primul an în care am luat în considerare așa ceva!
Undeva în trecut, pe o Andreea de acum cinci ani, o pufnește râsul și mă face superficială.
Dar banii sunt ca o piatră, sa zicem. Poți să iei piatra, să spargi o nucă, îi scoți miezul și îl oferi copiilor. Sau cuiva care nu are nuci. Sau îl mănânci tu. Cu aceeași piatră poți să îi dai și în cap cuiva.
Sunt atât de multe credințe negative legate de bani: ca sunt ochiul dracului, că sunt murdari, că sunt scârboși.. și totuși, uită-te la noi cum dăm zile întregi din viața noastră doar ca să îi avem.
Eu de acum aleg să mă împrietenesc cu ei, să învăț să îi prețuiesc în funcție de ce am cheltuit pe ei – timp, somn, efort – să învăț să îi primesc și să îi păstrez. Ca o alinere, în sfârșit, la o bucată de viață reală.
*Titlul – pe versuri de la Partizan.
*Dacă ți-a plăcut acest articol, pune adresa de e-mail unde scrie subscribe și primești pe mail tot ce mișc pe blog.
Copiii pe câmp 
Ileana pe Pământ 
Christine on the clouds