Până la ora prânzului, când copiii au ajuns acasă, în mine rămăseseră deja urme din tot acest eu:

Ciorna 1, ciorna 2, ciorna 3 la planul de business. Abia acum începe să capete puțin sens. Între timp, s-a copt păstârnacul și supa de legume este gata. Puiul merge la cuptor în locul păstârnacului și abia acum scot mazărea din congelator. Scriu. Mă opresc doar cât să mai fac câte ceva în bucătărie. Fiecare ieșire reprezintă un pretext: gătesc ca să avem ce mânca la prânz dar deja mi-e foarte clar că ideile mele se așază mai bine când mărunțesc condimentele pentru supă. Dimineața, singurul meu timp de lucru în care am mintea clară, am o ședință de ascultare activă și una de consiliere unde sunt client. Nu toți părinții caută ajutor când au nevoie dar sper ca toți părinții care sunt și consilieri o fac. Copiilor mei le vorbesc din rolul de mamă iar linia dintre rolurile noastre ar trebui să fie fină dar fermă. Nu uit toate tehincile și informațiile, iar faptul că știu acele lucruri mă ajută în fiecare moment, dar când simt că am nevoie de ajutor îl cer apoi continui să trăiesc așa cum îmi place: mai ușoară, mai senină, mai liberă.

Ziua mea a fost cum se vede în text. O propoziție în birou, una în bucatărie iar până la ora prânzului, când copiii au ajuns acasă, în mine rămăseseră deja urme din tot acest eu: o fată care scrie, o soție care gătește iubește, un coach care ascultă și Omamă. Orice mamă. Acea mamă.

Shopping Cart