Marți, după o zi de luni cam tristă.

Am înțeles că ieri fost cea mai tristă zi a anului. “Blue Monday” îi zic americanii.

M-am gândit: De ce ar fi cea mai trista zi a anului chiar în luna ianuarie, la început de an, în luna planurilor și care, teoretic, ar putea fi plina de avânt? Tot eu mi-am răspuns: Cred că e momentul în care rezoluțiile și promisiunile încep să fie încălcate. Cred că în a treia zi de luni din an oamenii renunță să mai mearga la sală pe abonamentul făcut chiar în prima sau a doua zi din an, cred că fumătorii deja reîncep să fumeze pe ascuns (sau pe față) după ce au promis că Revelionul va fi ultima lor seară ca fumători, cei care si-au promis să-și schimbe jobul se pontează pentru a treia săptămână la rând și cei care și-au promis să alerge nu s-au ridicat nici astăzi din pat. Dieta s-a dus pe apa sâmbetei de duminică iar din cele 21 de zile de meditație au rămas doar zece.

Înțeleg ce frustrări ar putea să genereze toate aceste neîmpliniri, dezamăgiri, promisiuni încălcate. Cred că există acea dezamăgire când îți dai seama că vrei să fii diferit și nu poți. Că vrei ca viața ta să arate altfel, dar totul rămâne așa cum era. Dar mai cred că ar putea fi o zi foarte tristă dacă la final de an ți-ai setat obiective prea mari. Sau foarte vagi.

  • Cum ar fi fost să fumezi doar seara sau dimineața pentru o vreme?
  • Sau să încerci 10 minute de meditație zilnic, nu 20?
  • Cum ar fi fost chiar să îți actualizezi cv-ul?
  • Cum ar fi daca ai avea un plan, susținere, motivație, ghidaj?

Cu pași mici cred că ziua de ieri ar putea fi transformată în lunea fericită mulțumită și vă spun la mine cum a fost: Am avut și eu frământările mele ieri. A fost Lună plină, a fost și lunea tristă (parcă în engleză nu sună așa complicat) dar frământările mele erau legate de modul cum aleg sâ îmi parcurg drumul, cui mă adresez prin scrisul și profesia mea, cine are nevoie de ceea ce știu eu să fac? E legătura legătura pe care trebuie să o creez între mine și voi (nici nu știu cu cine vorbesc acum exact.) dar asta, oricât de banal ar suna, pentru mine a făcut sens pentru că știu direcția.

“Unde sunt mamele de vârsta mea care gândesc ca mine, vorbesc ca mine, se îmbracă ca mine?”

M-am lăsat îndrumată, m-am lăsat ghidată și susținută iar prima zi din a treia săptămână din acest an m-a prins în proces, în drum, în călătoria mea.

Incredibilul cer, peisajul
meu preferat.
Shopping Cart