Mamamama

Copleșită de tot ce am strâns în mine și n-am apucat să scot pot să spun că am avut weekend greu. Un weekend greu e ăla în care te simți vinovat și pentru cum te simți. Nu neapărat recunoscător pentru sănătate și nici pentru cei doi copii parfumați care vor să stea pe tine cât stai pe jos sau pe canapea.

Am observat că modul cel mai sigur să îi prinzi în îmbrățișare este să te întinzi cinci minute să te odihnești. Vin amândoi, se aruncă, calcă pe oase și mușchi. Cred e ceva înduioșător la o mamă care se odihnește. Altfel nu-mi explic de ce atunci când i-am rugat să adune fisticul au luat-o la fugă din bucătărie. Sau m-au ignorat? Nici nu mai știu, s-a întâmplat sâmbătă.

Dar ce știu e ca la ora de somn m-au topit cu jocul lor “Ghicește la ce animal mă gândesc”.

Radu întreba și ea părea că răspunde cu da sau nu la nimereală dar până la urmă i-a ieșit de un Diplodocus.

Atunci când a venit rândul ei, îl întreabă: – E domestic? Are oase?

-De ce lâzi mami? De ce lâzi?

-Îmi place mult jocul ăsta pe care îl jucați voi.

Shopping Cart