Cât timp este bine să petreacă copiii în față ecranelor în funcție de vârstă?

Voi atașa acestui articol o fotografie care vorbește de la sine. Si anume: imaginea unui copil de doi în fața unui dulap în care mama ține împăturite ștergarele și câteva cutii cu paste, cerealele și o pungă cu sare. Dacă ați avut vreodată un copil în bucătărie probabil știți că acel sertar este un fel de Disneyland Paris pentru acesta. Să fie mâncat, odihnit, hidratat și poate petrece jumătate de oră lejer încercând să desfacă cutia cu paste, poate rupând câteva spaghete dacă gășește una desfăcută gata, luând ștergarele aranjate și punând la loc unele nearanjate.

În treizeci de minute mama poate pune legumele în ciorbă, poate bea o cafea în liniște, poate aranja sertarul cu linguri sau tot ce ați mai avea voi să faceți într-o banală dimineață de joi. Știu cât de complicat poate fi uneori să găsim timp să reușim să ducem la bun sfârșit cele mai simple treburi. Așa că uneori, neconsiderând că avem alternativă, ne trece prin minte că puțin televizor nu are ce să-i strice copilului. Azi cât mergem la baie, mâine cât aspirăm în dormitor, poimâine cât punem oala la foc tot așa.

Am scris povestea cu sertarul din două motive:

1. M-a inspirat fiica mea azi când a petrecut muulte minute făcând exact ceea ce am spus.

2. Pentru a oferi o alternativă sănătoasă la lăsatul copilului în grija televizorului.

Acum șase ani când am devenit mamă a trebuie să fac niste alegeri. Una dintre ele a fost să nu îmi las copilul la televizor. Am avut norocul să dau peste informația asta cum că tehnologia nu este bună pentru copii, le afectează atenția, ritmul în care percep realitatea (din cauza vitezei cu care se schimba cadrele), îi face să își piardă interesul pentru lumea înconjurătoare, vor găsi rapid plăcere și realitatea li se va părea plictisitoare și așa mai departe. Atunci am avut multe lămuriri de dat: Dar ce are? Noi cum am crescut? Săracul.. îl compătimeau apropiații pe Radu. Să îmi mențin poziția a fost cea mai bună decizie pentru că acum încep să apară și studii din ce în ce mai ample care demonstrează că aportul educațional al tehnologiei reprezintă un avantaj infim pe lânga efectele devastatoare asupra dezvoltării lor.

Mai jos va prezint două metode de management al ecranelor. Daca le știți și le aplicați foarte bine dar dacă nu puteți trimite articolul celor care au nevoie. Pentru cei mai mulți nu e prea târziu iar niste reguli potrivite vârstei copilui ar putea să rezolve parte din comportamentele care le dau bătăi de cap părinților.

Regula 3 – 6 – 9 – 12 este concepută de psihiatrul francez Serge Tiersson si zice așa:

– fără ecrane înainte de 3 ani. Pare greu dar pâna la vârsta de trei ani 80% din rețelele noastre neuronale sunt în formare.
-fără jocuri video înainte de 6 ani. Se poate și mai târziu. 😀
-fără acces la Internet în absența supravegherii parentale înainte de 9 ani. Da, părintele trebuie să rămână aproape de copil, accesul să se facă în camera comună și copilui să i se explice fenomene precum cyberbullying, pornografie, furt de identitate, etc.
-fără acces la rețele de socializare înainte de 12 ani. Dacă ați observat, vârsta limită la care utilizatorii își pot face cont pe Facebook este de 13 ani.

A doua opțiune vine la APA (American Psychological Association):

-0-2 ani copilul nu se uită deloc.
-după 2 ani: 10 minute adăugate/ an de viață (ex. 1o min la 2-3, 20 de min la 3-4 ani, 30 min la 4-5 ani, 40 min 5-6 ani etc.)

De asemenea va pot spune și un mod util în care reducem noi timpul la ecran: fără telefon la masă, fără telefon în dormitoare și de multe ori doar ascultăm desene. E distractiv pentru ei.

Sper că v-au fost de folos toate acestea și sper să aducă un plus de conștientizare în casele voastre.

De asemenea, la invitația Aleph News am dezbătut acest subiect și în cadrul programului de știri: