Funcția: cum putem schimba povestea

La naștere doar un sfert din creierul nostru este dezvoltat. Se pare că suntem mamiferele cu cea mai lungă perioada de dezvoltare în afara uterului. Se pune acest fapt pe complexitatea minții noastre. La naștere doar creierul emoțional este dezvoltat sută la sută. Se întâmplă asta pentru că funcția lui principală este supraviețuirea. Se activează la stimuli de pericol și amenințare și găzduiește emoțiile de frică și furie. Fără aceste funcții am fi victime sigure în calea oricărui pericol. Mai târziu, odată cu dezvoltarea cortexului, suntem capabili de funcții din ce în ce mai complexe. Una dintre funcțiiile majore ale creierul rațional (cortex) este aceea de a găzdui mecanismele de reglare emoțională.

Deci emoțiile noastre se nasc într-un loc al creierului și se linistesc într-un alt loc din creier.

Totuși, nu este mai puțin adevărat că ne lăsăm pierduți în emoțiile noastre cu minutele, cu orele. Am zis în emoții dar ne lăsăm purtați, de fapt, de gânduri. Durata de viață a unei emoții este de 90 de secunde, asta înseamnă că noi putem fi furioși, triști, fericiți sau bucuroși pentru cam un minut și jumătate. Asta strict la nivel fiziologic iar ceea ce alimentează starea emoțională pentru o durată mai lungă de timp sunt gândurile. Da, gândurile care vin și revin și se repetă. Tot acest proces care se poate întinde pe perioade lungi de timp consumă foarte mult din disponibilitatea noastră psihică și emoțională.

În cazul în care un sentiment de vinovăție este cel care întreține acest consum, din mai multele situații pe care le putem lua în calcul, eu voi enumera doar două:

  1. Mă simt vinovat/ă pentru că mi-am încălcat o valoare personală?
  2. Mă simt vinovat/ă pentru că nu i-am mulțumit pe ceilalți?

La voi care este?

Atunci când vorbim despre punctul unu putem considera vina ca pe o emoție care ne-a arătat care este calea. De data asta am acționat așa dar uite cum se simte și asta imi arată că eu nu am acționat conform valorilor mele. Acest mesaj poate ajunge la noi sub această formă doar dacă nu fugim de vină și de semnalele din corpul nostru.

La punctul doi vina redevine verișoara mai mică a rușinii pentru că sentimentul că nu i-am mulțumim ce ceilalți vine din nesfârșitul „nu sunt suficient de bun”. Mesajul este „ceilalți contează mai mult decât contez eu”.

„În timp ce vina spune „-Îmi pare rău că am făcut acea greșeală”, rușinea spune: „-Imi pare rău că sunt atât de greșit.” Brene Brown

Trei lucruri pe care le putem face pentru a gestiona emoții precum vina sau rușinea:

-Recunoaște emoția și ce a declanșat-o.

-Raționalizează: Cât de realist este că..

-Vorbește despre asta.

Articol inspirat din lucrările cercetătoarei Brene Brown.

Shopping Cart