A fi vulnerabili ne conecteaza la o nevoie mult mai profundă- accea de a fi văzuți așa cum suntem.
Să vorbim despre momentul acela în care ne-am simțit la pământ, fără a-l lega de un mod de rezolvare, să oprim impulsul de a-l conecta de pârghii emoționale precum ACUM SUNT MULT MAI BINE sau acum ÎȚI SUNT DE AJUTOR. Se poate?
Am citit -recunosc cu mâna pe inimă că am și scris- zeci, sute de articole de genul „cum am scăpat de” sau „cum am rezolvat x”. Este minunat să ne inspirăm unii pe alții cu tot felul de povești și întâmplări. Cei care scriem sau povestim public aceste lucruri din viețile noastre numim asta expunere, vulnerabilitate. Iar dorința mea personală este să ajut.
Dar oare ajut cu adevărat când vorbesc despre momentele dificile după ce au trecut? Și despre cum le-am găsit eu rezolvarea?
Cum ar fi dacă aș spune că știu exact cum e să fii acolo, în momentele în care nu ai soluția?
Cum nu am mai țipat la copil ar deveni: Eram în hol si el nu era gata. Întârziasem și eu aveam 100 de lucruri de făcut pe minut. Nu dormisem toată noaptea și încetineala lui mă scoatea din minți. Am ținut în mine. Clocoteam de furie și știam teoria: trebuie să îmi arăt mie compasiune, să mă iert, să mă îmbrățișez și data viitoare să fac mai bine. Să dorm mai mult, să dorm mai mult că stric copiii.
Sau.
Cum gătesc cu copilul lângă mine ca să nu îl las la televizor s-ar transforma în: Încerc să respir dar e mai mult un șuierat. De ce ma enervez atât astăzi pe trei fire de pătrunjel mărunțit care cade cu nemiluita pe jos. Ieri am fost mult mai bună la chestia asta. Dar acum vreau doar să termin și să ieșim de aici. E absurd să mă enerveze atât un pătrunjel. Sigur nu este despre pătrunjel. O fi despre curățenie. Asta e o poveste mai veche și decât mine.
Nu exista rețete despre cum poti creste cu copil fericit. Una dintre cele mai relevante părți ale ideii de părinte suficient de bun este aceea că părintele suficient de bun este ceea ce experimentează copilulul. E punctul lui de vedere. Ochii aceia mici și zglobii care te privesc și când ești la baie și când ești la masă. Ei văd și absorb, așa învață. Ei nu filtrează. În toată treaba ești tu și el. Spunându-ți solutia mea pare ca te ajut dar te privez de soluția ta. A voastră. Și abia de aici înainte simt ca te pot ajuta cu adevărat.
