-Mami, eu nu vreau să merg la școală.
Aud aceste cuvinte de la fiul meu din când în când și sunt sigură că și voi. De dimineață, când l-am auzit, întâi am avut un flash cu gândurile pe care le are, poate, orice părinte atunci când le aude: teama că dacă spune că nu îi place acum nu îi va placea niciodată, impresia că dacă spune că nu vrea să meargă la școală nici nu va învăța și ce se va alege de el..
Apoi, am respirat adânc, am alungat gândurile acestea care nu îmi foloseau în situația dată și am încercat să privesc din punctul lui de vedere. Primul an de școală este o perioadă complicată pentru copiii noștri, așa cum a fost și pentru noi doar că nu ne băga nimeni în seamă, dar și o perioadă cu nenumărate posibilități de creștere și dezvoltare care îi vor folosi mai târziu.
În primii ani de școală relațiile cu alți oameni care nu fac parte din familie devin din ce în ce mai importante. Ei sunt din ce în ce mai interesați de socializarea cu prietenii lor și învață să își facă relații. În lumea aceasta extinsă ei în exersează abilități precum gestionarea conflictului, comunicarea cu alți oameni, diferențele de opinie, învață să se apere și să ia apărarea altora, să gestioneze conflicte și să îsi exerseze capacitatea de a răspunde diferit – să fie bun atunci când observă că alții nu sunt.
În funcție de temperament, unii dintre ei se vor împrieteni mai ușor sau mai greu, alții se vor adapta mai repede iar ceilalți au nevoie de mai mult timp. Poate aceste diferențe vă par cunoscute chiar și ca adulți iar asta se întâmplă pentru că temperamentul nostru este o trăsătura înnăscută, care se modifică foarte, foarte puțin de-a lungul vieții.
Așa cum se vede, copilul face lucruri foarte importante și noi în perioadă aceasta așa că e normal să treacă printr-o perioadă de adaptare sau să se simtă obosit pentru că nu este ușor să ieși din zona de confort. Ceea ce putem face ca să le arătăm susținerea noastră și să îi ajutăm este să:
1. Le validăm emoțiile – Înțeleg că astăzi îți vine greu să mergi la școală / Uneori, ne este dificil să ne regăsim ritmul după câteva zile libere.
2. Îi susținem: Deși înțeleg ce simți pentru că mi s-a întâmplat și mie / încă mi se întâmplă să nu am dorința de a pleca în fiecare zi la serviciu.
3. Îi ajutăm să îsi găsească motivația: Atunci când mi se întâmplă asta, încerc să îmi amintesc acel lucru care îmi place mult la job-ul meu. Vrei să îmi spui și tu un lucru care te bucură atunci când mergi la școală? Pe lângă deschiderea și sustinerea noastră copilul poate învăța și să își suțină motivația de a face lucruri benefice pentru el dar care nu îi sunt întodeauna pe plac. În această etaptă de vârstă, 6-10 ani, e foarte bine dacă motivația lui sunt pauzele și nu ora de mate, înseamnă că își construiește sinele social, bazele vieții lui trăite împreună cu ceilalți.
