Discuția despre educație cu blândețe și limite ferme este una dintre cele mai hrănitoare pe termen lung. Pentru că noi vorbim aici de educarea copiilor noștri, care vor crește și ei mari și vor fi părinți, la rândul lor, dacă își vor dori asta. Și vor educa așa cum au văzut și simțit pe pielea lor că se face.
„Cercetările arată că evoluția spre un atașament sigur este total posibilă” scrie în Parentaj sensibil și inteligent (p.181). Iar eu cred că dacă, dacă modul în care ne raportăm în întregime la relațiile noastre poate fi vindecat, atunci putem vindeca și modul în care am învățat că se pun limitele. Sau ce înseamnă acestea.
Atunci când pui o limită sănătoasă, îți declari iubire.
O limita sănătoasă este atunci când îti respectă nevoile și dorința. O limita sănătoasă este atunci când îti respectă integritatea fizică și emoțională. O limită sănătoasă este atunci când nu trebuie să alegi între tine și aprecierea altcuiva.
Ce nu este o limită sănătoasă: Nu este o pedeapsă.
Un răspuns sănătos la o limită personală care apără și susține tot ce am spus mai sus nu începe cu „Ești atât de egoist.” sau „Nu ți-e rușine” sau „Ești nerecunoscător”
Începe și se termină cu te văd, te aud și înțeleg.
Iar dacă e vorba despre cineva care te iubește, eventual, și cu o inimioară.
