ziua de naștere și libertatea de fi tu însuți

Ieri a fost ziua mea. Zilele noastre de naștere sunt importante și cred că e minunat să ne sărbătorim ziua în care am văzut pentru prima dată lumina, prima noastră respirație pe cont propriu, chiar și prima separare de mama.

O primă zi într-o lume total nouă

Am două nașteri până în acest moment – o naștere prin cezariană și o naștere naturală după cezariană – de fiecare dată a fost pe jumătate agonie, pe jumătate extaz.

La prima naștere, am suferit atunci când mi s-a spus că nu pot naște natural. Am plâns, mi-am șters lacrimile, m-am împăcat, m-am dat cu ruj, am intrat în sala de nașteri. Am ieșit mamă, amețită de iubire și de mirosul unui pui de om care îmi inundase nările. 

A doua oară am trecut prin dureri incredibile. M-am rugat ca ele să înceteze iar acel moment a venit și a lăsat loc fericirii de a ține pe pieptul meu o fetița absolut superbă. Am ieșit din sala de nașteri îndrăgostită pentru totdeauna.

Dacă nașterile noastre implică și durere și fericire de ce zilele noastre de naștere ar fi diferite?

Am întrebat-o pe mama de multe ori despre ziua în care ne-am văzut prima dată. Povestea curge: dureri din ce în ce mai mari, urmate de sentimentul de fericire. 

Durere urmată de ușurare, suferință urmată de iubire. 

Din cele șase emoții de bază pe care le trăim, patru sunt negative: frică, furie, tristețe, dezgust, bucurie și curiozitate. Ceea ce înseamnă că toți oamenii experimentează aceste emoții de-a lungul existenței lor. În mod ciudat, deși aceste emoții negative și pozitive se întrepătrund din momentul nașterii noastre până la finalul vieții, alegem să negăm existența unora și să exagerăm prezența celorlalte.

Lungă introducere pentru o poveste scurtă 

Ieri am împlinit 35 de ani și nu am fost toată ziua fericită. Dimineața a fost una grea, în care mi-am simțit pleoapele grele de oboseală.

Nu aveam niciun chef să fie ziua mea de naștere și nu aveam vreun plan. Urările curgeau, sute de cuvinte – toate pozitive – suntem în vacanță, suntem sănătoși și niciun motiv să nu fiu fericită.

Niciunul, exceptând echipamentul de bază cu care m-am născut ca și ființă umană, acela de a simți atât emoții pozitive cât și negative. 

Aș putea să povestesc despre petrecerea surpriză și despre sentimentul de împlinire de la finalul zilei, despre conversațiile amuzante și spontane și despre familia mea iubitoare dar aleg să discut despre emoții, despre recunoașterea lor, despre eliminarea presiunii de a fi fericiți tot timpul și, mai ales când este ziua noastră de naștere. Aleg să vorbesc despre libertatea de a ne da voie să simțim ceea ce simțim fără să ne confundăm cu emoțiile noastre, despre forța cu care poți rămâne să te uiți în interiorul tău chiar și când doare și despre cât de multe poți învăța despre forța ta interioară în timp ce îți dai voie să experimentezi asta.

Shopping Cart