„Știu toată teoria!
Am doar nevoie să stau de vorbă cu cineva ca să pot să am mintea suficient de clară să pun toate acestea în practică. Am nevoie de un loc al meu în care să merg cu toate ale mele, să le
scot și să nu mă mai simt atât de vinovată când le țip, le urlu sau le impun copiilor mei. Să nu mă judece nimeni că sunt varză, rea, ambivalentă. Sincer, am impresia uneori că dacă nu aș știi toate astea mi-ar fi mai ușor mie. Totodată, sunt conștientă că le-ar fi mai greu lor.”
Atunci când simțim că nu mai putem să punem în practică ceea ce știm legat de creșterea copiilor începem să credem că este ceva în neregulă cu teoria, începem să credem că nu funcționează.
Dar parentingul nu funcționează dacă ești pe pilot automat și nici când ai paharul gol.
Parentingul nu înseamnă corectarea comportamentelor copiilor, rezultate bifabile la teste grilă.
Parentingul este despre a fi părinte.
Dacă ar fi să pun o primă regulă legată de meseria de a fi părinte?
Umple-ți paharul!
