Eu sunt mama copilului meu, nu sunt consilierul lui

Așa cum un medic pediatru îi poate prescrie un nurofen propriului copil dar sigur nu va fi și medicul care îl va opera în caz de nevoie.

Vă mai amintiți de școala online unde mama era și învățătoare? Atunci când îi spuneai să-și facă tema și el zicea „-Fă-o tu!

Haina de mamă nu se dă pe cea de consilier!

Să tot fie două săptămâni de când am fost chemați la școală ca să ne dăm acordul pentru ore de consiliere la clasă. Am avut nevoie de două condiții ca să fiu de acord:

1. Să aflu cine este acel consilier (adică ce formare are).

2. Să caut informații despre ceea ce face (adică ce pune în practică).

Odată ce am aflat câteva ceva despre cine este și ce face un consilier școlar ( aici ) mi-am dat acord pentru ca al meu copil să primească îndrumarea de care ar putea avea nevoie.

Pentru că DA! și copiii consilierilor, psihologilor, psihoterapeuților ar putea avea nevoie de îndrumare, consiliere sau psihoterapie. Așa cum toți copiii și toți părinții ar putea avea această nevoie.

Mi-a spus de curând o mamă, draga de ea, „- Măi, cred că el ar avea nevoie să vorbească și despre mine.” „Și acum dar și mai încolo!” era să zic cu gândul la propria mea terapie și la tot ce știu despre asta.

Concluzia acestui articol? Oamenii au nevoie de oameni, de suport, de conținere, să fie văzuți și ascultați, de îndrumare și opțiuni ca să trăiască cea mai bună versiune a vieții lor, indiferent cât de puternică și independentă este masca pe care și-au pus-o, indiferent cât de mult se ascund în spatele diplomelor sau indiferent cât de departe de a crede că au nevoie de acest lucru sunt.

Întreabă-mă orice ai nevoie completând formularul: https://descultipriniarba.ro/about/