Pentru un copil care nu a spus o dată “-Mi-e frig” si care doarme dezvelit indiferent de anotimp se cuibărește destul de mult. Din când în când jocul lui preferat devine învelitul în sacul de dormit și cea mai pufoasă pilotă din casă. Mai ales la soare sau lângă calorifer. De parcă ar vrea să simtă căldura prin toate acele straturi de pături și pleduri.
Îmi ascult intuiția și, într-una din zile, îl întreb:
– Pot să îti povestesc ceva de pe când aveai trei luni în burtică?
Își descoperă instant jumătate de ochi, mă priveste intens și ascultă:
Pe vremea când tu aveai nu mai mult de trei luni în burtica mea, după o lungă călătorie cu trenul, o parte a placentei s-a desprins și viața ta a fost în pericol. Am fost foarte îngrijorată și cred că ai simtit și tu asta prin tot sângele plin cu nutrienți și oxigen, dar și cu stres, care ajungea la tine. A durat mult până am putut să fiu din nou liniștită și relaxată, mi-am făcut griji mai bine de o lună și jumătate. Apoi, după ce tot acest greu a trecut, am avut parte de una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea dar cred că meriți să știi și partea aceasta pentru că tot ceea ce trăim ne formează ca ființe.
Tu cel/cea care citești e cazul sa îți iei un moment. Ce ai simțit legat de povestea de mai sus? Au ajuns la tine mărturii despre cum a fost pentru mama ta atunci când tu nu te născusei încă? Tu ai povești asemănătoare de spus copiilor tăi? Vei face asta sau crezi că ai nevoie să îi protejezi de aceasta experientă?
Odată ce ai analizat toate acestea și totul este clar poți citi mai departe.
“Niciodata nu a fost mai vital să vorbim despre dezvoltarea umană și despre traiectoria ei din pântece până în mormânt.”
Gabor Mate – Mitul normalitații, ed. Herald.
Nu este ușor să îți privești copilul deplângându-și propria experiență intrauterină știind că ai fi putut evita ca lacrimile să i se înnoade în barbă dacă îți țineai gura. Dar nu vrei să alegi calea ușoară.
“În primul rând, este dificil, adesea dureros, să privești direct orice lucru care implică un prejudiciu pentru copii. Mai rău, atunci când apar aceste subiecte, mamele si tații ar putea avea impresia că sunt judecați, pedepsiți sau acuzați, ceea ce este de două ori nefericit: în primul rând, pentru că în aceasta cultură prea multi părinți poartă deja pe umeri o vină paralizantă, se simt deja în defensivă; în al doilea rând pentru că nici blamarea nu este nici utilă si nici măcar justificată.. Cu toții facem tot ce putem. […]
Gabor Mate – Mitul normalității, ed. Herald.
Aceste situații neprocesate se repetă.
Câte dintre mamele noastre au avut parte de situații de viată ideale astfel încât să nu resimtă stres și câte mame au parte de acestea, inclusiv tu? A încerca să cunoaștem în mod conștient viata noastră încă din perioadă intrauterina nu este decât o deschidere catre informația care se află deja în celulele noastre.
Poate că experiențele intrauterine nu pot fi accesibile pentru rememorare conștientă, dar ele pot trăi sub forma unui alt tip de memorie: amprente emoționale și neurologice încorporate în celulele și sistemul nervos al organismului uman.”
Gabor Mate – Mitul normalității, ed. Herald.
Despre trei indicii că ai nevoie să rescrii povestea din burtica mamei tale am scris aici.