345

#povestidespreparintisicopii

Maica Tereza. Da, ea ar rezista două ore de frichinit în pat fără să se enerveze.

 “- Și tu.” răspunde cealaltă jumătate responsabilă de existența celor doi copii.

Dar nu. Eu m-am enervat. Nu am zis nimic dar am simțit furie, frustrare, neliniște. Am încercat să rămân curioasă iar asta m-a ajutat într-o măsură. Și gândul la efectul pe termen lung. 

Pe termen scurt un “culcă-te – care înseamnă, de fapt, am ceva planuri cu mine însămi și mi-am creat așteptări; da, a fost o zi superbă în familie și m-am bucurat de toate astea și da,

poate părea puțin nedrept că n-a fost de ajuns, dar știi, eu am fost o persoană înainte să vii tu pe lume și voi rămâne una și după ce tu vei învăța să adormi singur.”

Chiar, de ce n-am procedat ca Laura Markham? Parcă ea descria că atunci când copilului ei îi e somn, le spune noapte bună și merge la culcare. O fi funcționat și când au apărut fricile copilăriei sau e doar o chestie care i-a ieșit până la un punct și despre care a apucat să scrie într-o carte? Mai mult, i-o fi ieșit și cu al doilea copil?

Pe termen lung și noi și copiii avem nevoi care ar fi foarte bine să fie îndeplinite doar că părintele nu trebuie să îi ceară voie copilului. 

Copilul nu are această capacitate în mod conștient, de a renunța la el ca să îi fie bine părintelui, deși o face din plin în mod inconștient, și nici nu este un skill pe care are nevoie să îl învețe de acasă.

În mod sănătos se va alege pe sine, în mod nesănătos se va simți vinovat.

Shopping Cart