Decembrie, 2022
Îmi scot din dulap rând pe rând hainele. Tricoul tehnic, bluza cu mânecă lungă, geacă de vânt, încă o geacă. Cel mai bine este să alergi îmbrăcat în straturi subțiri. Mă concentrez pe ceea ce am de făcut ca să fiu gata cât mai repede alungând gândul că m-aș putea întreba : Ies sau nu ies la alergat astăzi? Răspunsul automat ar fi -Unde te duci pe frigul ăsta? Așa că nu mă întreb, ci pun gest după gest să lucreze la ceea ce mi-am propus. Ies, privesc termometrul mașinii care îmi indică –3,5 și dau de un strat gros de brumă care stă pe lacătul pus de formă de la baza sportivă. Mă latră timid un câine în timp ce îmi fac încălzirea.
De ce alerg?
Am început într-o primăvară devreme, În 2014 , iar până la finalul anului am alergat primul semimaraton. Avusesem un an greu, un accident urât și după perioada de recuperare m-am apucat să alerg. Am început cu doi kilometri, m-am simțit din ce în ce mai bine, am continuat să alerg din ce în ce mai mult. La 40 de kilometri pe săptămână mă simțeam excelent. Pentru prima dată experimentam în mod conștient viața fără acea energie în plus, acea hiperactivitate mentală și fizică. Cam tot pe atunci mi-am amintit și că jocul meu preferat din copilărie acesta era să alerg pe distanțe lungi. În mod instinctiv atunci, dar și acum, îmi găsisem prima formă de terapie: mișcarea.
***
Mai, 2020
În cadrul masterului de parenting învăț ce e aceea meditație mindfulness. “Deci așa se numesc încercările mele de a mă întoarce la ceea ce citesc atunci când le citesc copiilor, atunci când mă joc, atunci când merg desculță prin iarbă? – noroc cu Siegel –
Îi fac acestui obicei și mai mult loc în viața mea, îmi liniștește mintea și mă învață să trăiesc în prezent. Îl asociez cu momentul meu de liniște, aprind lumânări și lemn de santal. Nu este întodeauna ușor dar descopăr despre mine că iubesc cel mai mult meditația de treizeci de minute și absolv Palouse Mindfulness, un program gratuit creat după modelului MBSR cu acordul lui Jon Kabat-Zinn.
Mă reconstruiesc pentru prima dată încercând ceva ce n-am încercat niciodată: să stau liniștită și practic a doua formă de terpaie care funcționează pentru mine: meditația.
***
Aprilie, 2016
Cred că sunt pe cale să fac primul atac de panică de viața mea. Nu știu de câte secunde stau la acest semafor dar pare o veșnicie. Îmi repet de trei ori “nu mă întorc”, îmi controlez respirația și bag în viteză. Așa arată minutele de dinainte de prima mea ședință de terapie cu un psihoterapeut; și mai bine spus ar fi așa arată trauma de abandon transpusă în anxietatea de separare față de propriul copil. Sunt mamă de opt luni și este prima dată când îmi las copilul în grija altei persoane și plec de lângă el. De ce acum? Mi-am dat seama că sănătate emoțională nu însemană să îți transpire palmele când te gândești să lasi copilul în grija propriei tale mame, mai ales după ce a s-a dovedit suficient de receptivă la modul în care alegi tu să îți crești copilul.
În acea zi am beneficiat de a treia formă de terapie: psihoterapia.
De ce am avea nevoie de terapie?
Inteligența speciei noastre este în egală masură har dar și blestem. Minții noastre complexe nu îi ajung cele nouă luni ca să se formeze complet. Urmează cel puțin nouă luni la fel de vitale pentru dezvoltarea sănătoasă. Deci inteligența noastră ne face superiori altor specii dar timpul necesar dezvoltării ei ne face extrem de susceptibili mediului. Pentru copiii noștri, noi suntem mediul. Pentru noi, mediul au fost părinții noștri, pentru ei părinții lor. Gândește-te la mama ta ca fiică a bunici tale. La tatăl tău ca fiu al tatălui lui.
Avem nevoie de forme de terapie pentru că nu toate evenimentele din viața noastră au fost optime dezvoltării noastre iar noi am absorbit și moștenit totul exact așa cum a fost.
De unde pot să îmi dau seama că am nevoie să lucrez cu mine însămi/însumi?
Uită-te la viața ta. Cum arată rutinele tale.
Uită-te la relațiile tale: cu tine însuți, cu copilul, cu soțul sau cu părinții tăi.
Există vreun obicei pe care ar fi mai bine pentru sănătatea ta să îl înlocuiești cu mișcarea? Este ceva despre care ai avea nevoie să vorbești cu cineva? Te simți epuizat/ă dar nu poți să te liniștești?
Sunt doar câteva întrebări pe care poți să le folosești.
Ce formă de terapie să fac?
Se poate observa cu ușurință că am oferit din experiența mea personală. Asta înseamnă ca sunt subiectivă. De asemenea, o formă de terapie nu înlocuiește o alta. Am numit aceste practici ale mele forme de terapie pentru că asta sunt pentru mine dar nu i-aș recomanda cuiva alergatul în loc psihoterapie. Totuși aș recomanda oricui mișcarea ca și mod de reconectare corporală.
Mai simplu
Într-unul dintre interviurile lui, Gabor Mate spune exact ce am spus și eu în titlu: Fă ceea ce funcționează pentru tine. Pentru unii funcționează alergatul, pentru alții meditația, pentru el funcționează înotul. Pentru mulți (inclusiv pentru mine) functionează terapia vorbită și ateliere de lucru cu emoții. Din nevoia mea mi-a venit și menirea, cum altfel?
Ascultă-ți corpul, experimentează, dansează, vorbește iar o amintire despre instinctele tale “copilărești”, nealterate ar putea fi cheia.
