ce nu s-a scris de anul trecut
*
Simt treptele reci prin întuneric. Cobor încet, ținându-mă de perete. E un vis, dar eu nu știu pentru că este chiar visul meu. Din tavan atârnă ghirlande enorme de mătase și un vierme alb zace printre ele. Într-un colț zăresc o pată de mucegai care părea că se întinde. Mă apuc să-l curăț.
*
Din al doilea vis mi-a rămas o
frântură, sau poate asta a fost tot, nu știu. Tot ce îmi amintesc era că în locul primului molar de pe partea stângă era o gaură.
*
Suntem arestați într-o casă. Pereții albi, bagaje multe, vrem să fugim fără nimic dar ne răzgândim așa că începem să punem în valize. Sunt părinții mei, copiii, soțul. Ne urcăm într-un tren despre care bănuiam că nu o să fie controlat la vamă dar ne-am înșelat. Suntem nevoiți să coborâm pe la ultima ușă a ultimului vagon și de a ne ascunde în spatele clădirii. Așteptăm alt tren. Încă nu vine.
Am încercat timid să caut semnificația primului vis dar am ieșit rapid din site. Mintea mea știe sigur că visele de noapte sunt produsele inconștientului. Interpretarea tot eu pot să le-o dau iar interpretarea mea era un sentiment că ceva nu e bine, indiferent de câte ori citești că viermii de mătase prevestesc bogăție. Am avut aceste trei vise diferite în decurs de câteva zile, chiar înainte să se îmbolnăvească Radu.
Am avut premoniții?
*
În mica noastră excursie la Brașov am găsit, într-o cafenea, o carte. Aveam cafea, era cald, copiii luau micul dejun, iar m-am apucat să citesc.
A început cu povestea unei statui foarte vechi, un fals, de fapt, creat atât de bine încât singurele dovezi contradictorii înițiale au fost „acel ceva”, sentiment indescriptibil, fără explicație logică că ceva nu era în regulă. Cele trei persoane care intuiseră adevărul aveau dreptate, au arătat mai târziu și analizele performante, dar Getty Museum deja plătise 10 milioane de dolari. (https://en.wikipedia.org/wiki/Getty_kouros )
În aceeași carte se vorbește despre un studiu făcut cu ajutorul unui joc de cărți. Dacă trăgeau din teancul roșu participanții aveau mult mai multe șanse să piardă, iar dacă trăgeau din teancul negru, aveau mai multe șanse să câștige. În mod conștient, la un moment dat începeau să se prindă și începeau să tragă mai mult din teancul negru. În mod incoștient însă, palma începea să le transpire de la a patra mână atunci când se apropiau de teancul roșu. Practic, înainte ca informația să ajungă la creier, corpul intra în condiții de stres anticipând pierderea înainte ca persoana să se prindă de tipar.
Deci nu facem premoniții, ci ne dăm seama de tipare. Iar dacă ai un sentiment că ceva nu e bine, este posibil să fii la a patra mână și nici măcar să nu îți dai seama.