Cum decidem noi, ei învață.

Este adecvat vârstei? Vine în întâmpinarea nevoilor emoționale și fizice ale copilului din acest moment? Îl susține în procesul de dezvoltare pe termen lung? Se potrivește temperamentului lui? Acestea sunt criteriile după care ar fi bine să luăm decizii pentru copiii noștri.

În schimb, aud la tot pasul argumente precum: “Nu, pentru că ești fetiță!”, “Dă-i lui primul pentru că e mai mic.” și altele pe care sunt convinsă ca le auziți și voi.

Noi suntem adulții și noi luăm deciziile care țin de siguranță, sănătate și dezvoltare iar copiii noștri ne privesc în tot acest timp și absorb mecanismele prin care noi am ajuns la decizia respectivă, deci fă-ți gândirea vizibilă. Nu te grăbi cu o etichetă ce nu oferă claritate, nu oferă educație și limitează copilul la a se autoevalua după mărime, culoare, gen pentru că un copil nu poate lua decizia de a te contrazice, nu atâta timp cât supraviețuirea lui depinde de tine.

Desprinderea lui ține de maturizare și dezvoltare sănătoasă așa că oferă-i instrumente utile pentru această călătorie.

“-Maria nu are voie în acel leagăn pentru că este prea mică.”

Eticheta: mic, care nu poate. Copilul absoarbe eticheta ca fiind parte din cine e ca persoană.

“- Acel leagăn nu este potrivit pentru vârsta Mariei. Nu are spătar și nu o poate menține în siguranță.”

Mesaj: Evaluăm obiectul, nu persoana. Copilul deprinde obiceiul de a evalua obiectul/situația și de a se menține în siguranță.

Nu spun ca nu există diferențe, sigur că există iar acest lucru ne face să fim unici, să ne completăm unii pe ceilalți. Îmi vin în minte diferențele atât de discutat dintre fete și baieți: Ei se orienteză mai bine, se mișcă mai mult iar ele se descurcă cu emoțiile și verbalizează mult mai ușor. Din punct de vedre biologic, acest diferențe sunt foarte reale. Părțile creierului care corespund orientării în spațiu, la baieți, și partea de creier care procesează cuvintele și emoțiile, în cazul fetelor, sunt mai puternic vascularizate, așa cum arată cercetările făcut pe creierului nou-născuților.

Din punct de vedere cultural noi ce am făcut cu ele? Le-am transpus în glume nesărate și le-am transformat în defecte sau le-am ridicat pe un piedestal și am început să credem că doar mușchii brațelor noastre contează.

Dragă părinte, te invit să te gândești chiar acum la ce mesaje, conștientizate sau nu, stau în spatele deciziilor tale.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Shopping Cart