- Părintele suficient de bun nu se străduiește să fie perfect și nu are această așteptare nici de la copiii săi.
- Părintele suficient de bun oferă ajutor copiilor dar nu mai mult decât au aceștia nevoie.
- Părintele suficient de bun este încrezător că este suficient de bun.
Este momentul să oprești din a folosi conceptul de părinte suficient de bun doar atunci când te simți vinovat față de copilul tău sau vrei să te scuzi pentru un anume comportament.
Acest concept înseamnă mult mai mult de atât!
E adevărat, într-o cultură în care Suficient înseamnă o notă proastă, cum ar putea părinții să se simtă în regulă cu suficient de bun?!
Ni se inoculează de foarte mici că suficient este departe de a fi foarte bine, așa-i?
Acest concept nu este despre compromis, ci este un deziderat și iată de ce:
Articol scris pentru Pagina de Paihologie: