Tu ai auzit povești despre perioada în care mama ta te purta în pântece?
Încep eu: Una dintre povești spune că ei au crezut că sunt băiat până în ultima clipă.
Oare de la obiceiul cu sarea? 😊
Cam așa a sunat ceea ce am scris eu azi.
Multe dintre mesajele la postare au venit sub forma lui „părinții au sperat/crezut că sunt băiat.”
De fapt, este vorba de o proiecție a părintelui, o dorință care poate părea că are legătură cu copilul dar nu este așa. Ajunge într-adevăr să influențeze copilul, dar nu este despre copil.
Partea bună este că părinții (fie că vorbim despre părinții noștri, fie despre noi ca părinți) nu au/am avut intenția să ne rănească/să rănim.
Partea proastă este că această așteptare la care nu se ridică copilul, până la urmă, se traduce prin „te iubesc pentru ceea ce sper că vei fi” și nu prin „te iubesc exact așa cum ești”
Despre asta este vorba și despre acest
tip de conștientizare vom vorbi aici. Eu nu voi vorbi despre naștere sau experiența intrauterină din punct de vedere medical. Nu aș avea cum să fac asta pentru că eu nu sunt medic.
Dar voi vorbi despre experiența noastră în cele nouă luni de dinainte de naștere, a mamei și a copilului aflat în pântecele ei (acum sau pe viitor) și a relației care s-a format sau se formează între ei.
De asemenea, veți regăsi inevitabil elemente de mindfulness și dovezi ale importanței prezenței conștiente în relația cu noi și copiii noștri și îndemnul de a rămâne conectați la tot ce poate veni în calea noastră clipă de clipă.
Le mulțumesc tuturor pentru răspunsuri iar acum vă invit să reflectați care a fost emoția predominantă în timpul sarcinii voastre.
Poate fi un subiect delicat așa că vă încurajez să vă luați câteva minute.
Dacă aveți nevoie de suport, sunt aici.
Încep eu, ca de obicei
La prima sarcină, deși primul gând a fost bucurie, dacă scormonesc după fapte, știu că m-am putut bucura cu adevărat abia după luna a șasea, când problemele de sănătate au încetat. Apoi, da, am putut să mă bucur cu adevărat.
La copilul mic totul a decurs mult mai lin. Eram deja o mamă cu experiență. Am dansat mult, am meditat și am dormit cât am avut nevoie.
Evenimentul de luna această în care ne vedem în carne și oase și lucrăm pe etapa prenatală are loc pe 4 martie, în Ploiești.
Cu blândețe,
Andreea