Știu că unii oameni iubesc marea, muntele, alții adoră felurite dealuri iar eu iubesc pădurea. Nu aș fi avut cum altfel, mai mult de jumătate din viață am traversat una de câte ori ajungeam acasă sau ieșeam din localitate. Ajungeam la pădure, simțeam că am ajuns și acasă.
O frumusețe am văzut astăzi, am admirat covorul gros de frunze, razele nestingherite încă de coroane bogate și am găsit poienițe cu flori.
Nu am cules, nu am smuls, deși când eram copil mai greșeam. Din grădina cuiva mai primesc câte un buchețel dacă îmi dă dar, pe deoparte, există o lege care protejează ghioceii, pe de alta nu văd rostul: ați observat că florile de pădure se usucă extrem de repede?Pentru că locul lor este acolo, în pădure, înfipte bine și de unde pot răsări și la anul. Abia aștept!
La fel cum cred ca oricine simte, imi place acum mai mult decat oricand sa stau sub ramurile infrunzite si sa respir aerul proaspat si curat. Te invit cu drag sa ti petreci macar o ora in natura, sa simti magia care exista atunci cand te lupti cu asteptarea unei minuni. Va fi o experienta de neuitat!