Una dintre temele constante care apar în familiile cu doi sau mai mulți copii este aceea a relației dintre frați. Certurile dintre ei, reproșurile, cuvintele urâte, mai exact. Nu împart, se ceartă pe jucării, se lovesc. Unii se bat parte în parte. Știu că voi, aceia care citiți aici aveți copii de vârste diferite. Poate că unul dintre ei este mult prea mic pentru ca ceea ce povestesc eu să aibă sens pentru voi în acest moment sau este în faza de admirație a fratelui mai mare (deși și atunci pot apărea conflicte), dar credeți-mă pe cuvânt, la un moment dat, dacă diferența dintre ai voștri copii le permite să se prindă unul pe altul în etapele de dezvoltare (sau într-una dintre etapele de dinainte sau după), veți avea această “temă” în familiile voastre.
“Un studiu recent despre frați cu privire la calitatea și timpul petrecut împreună a arătat că frații petrec în medie zece ore împreună pe săptămână în activități atât constructive, cât și nestructurate. Pe măsură ce copiii intră în adolescență, ei experimentează mai puține conflicte cu frații lor însă cresc diferențele bazate pe gen în ceea ce privește sprijinul și intimitatea. Timpul calitativ petrecut de frați împreună în activități constructive prezice stima de sine pentru ambii frații, atât pentru cel mai mare, cât și cel mai mic frate, dar și sentimentul de competență/de reușită pentru frații mai mici, în special pentru fete. (Tucker et al., 2008).” Oana Calnegru -Parenting Masterclass
Mă întreb dacă am stat vreodată de vorbă cu o mamă care să spună “Ai mei se înțeleg perfect, tot timpul.” Să fim serioși, nici noi cu noi nu suntem în armonie tot timpul, dar cu un alt om – partener, copil sau orice alt rol o juca el?
Unul dintre motivele pentru care sunt sigură de asta este acela că nu există nicio relație fără conflict. Decât dacă acea relație face parte dintr-un triunghi emoțional, iar tot conflictul se întâmplă pe cealaltă latură a triunghiului, fapt care întărește legătura emoțională nesănătoasă. Deci reformulez: nicio relație sănătoasă nu poate fi lipsită de conflict. Dar nu despre asta vreau eu să vorbesc în acest articol, ci îmi doresc să explorez o altă perspectivă. Și anume, cum ar fi să ne gândim la relația lor conflictuală din perspectiva cantității de timp pe care aceștia o petrec împreună?
Una dintre primele promisiuni pe care părinții o fac în momentul în care pregătesc copilul mare pentru venirea pe lume a unui frate sau soră care este?
Exact: Vă veți juca împreună!
Dacă mă întrebi pe mine, ar cam trebui să așteptăm puțin cu treaba asta, dar mulți dintre noi o facem totuși, instinctiv, pentru că noi știm că așa va fi, chiar dacă nu mai menționăm că peste doi sau trei ani.
Și vine momenul mult așteptat: Copilul mic se face suficient de mare și începe să se joace cu fratele sau sora lui. Pe lângă încărcătura emoțională care ne umple ochii de lacrimi, treaba asta vine și cu ușurare pentru noi: în sfârșit, puțin timp pentru tine cât se joacă ei doi (sau trei), conversație neînteruptă între doi adulți. Este atât de bine să faci toate lucrurile fără să te mai grăbești, încât ai vrea să se joace tot timpul. Asta nu se întâmplă pentru că ești o mamă rea, dar sunt atât de muulte de făcut: gătit, spălat, strâns masa, vase, etc!
În vacanța asta am fost non stop împreună. Mult mai mult decât spune studiul citat. Recunosc, ne-am certat mai des decât atunci când petreceau jumătate de zi la școală, dar am avut parte și de acest insight: de multe ori conflictul pornește tocmai din motivul că petrec prea mult timp împreună!
Am căzut și eu în capcana: Da’ de ce nu vă jucați și voi frumos?
Spun capcană pentru că un copil de patru ani (fără câteva luni) sau unul de 8 (fără două săptămâni) nu știu încă să spună: “deși conflictul este o parte sănătoasă a relației, noi acum nu ne certăm ca să marcăm diferențele dintre noi doi încercând să punem limite ok ci ne șicanăm unul pe altul pentru că am petrecut atât de mult timp împreună încât bateriile relațiile noastre s-au consumat. Avem nevoie de spațiul individual și să facem o PAUZĂ de la RELAȚIE.
La noi în casă pauza de la relație între frați a devenit un obicei. Nu este o pauza de izolare sau în care nu își vorbesc unul altuia, ci este un timp și un spațiu pentru fiecare în parte cu el însuși. Am stat de vorbă, le-am explicat când și cum pot lua o pauză dacă simt nevoia și ca e mai ușor să spui pauză! decât să încerci inconștient să îl determini pe celălalt să plece de lângă tine.
E așa sau ba? Sunt curioasă cum sună pentru tine această perspectivă asupra relației dintre frați și dacă ai folosi și tu PAUZA de la relație.
Radu și Ileana la standul Atenei 1 la festivalul Summer Well.
Si ca aceasta poveste sa aiba un final fericit, ne uitam la ei si, fara sa vrem, ne implicam si ii sfatuim, certandu-i pentru lucrurile pe care le spun reciproc. Insa, ce am putea face? Si cum putem schimba izbucnirile dintre ei? Raspunsul urmeaza mai jos.