Stilul de a învăța și modul în care un om se poate dovedi genial poate fi extrem de diferit pentru fiecare elev, student, angajat în parte. De aceea matricea în care sunt fortați elevii din ziua de astăzi nu mai poate fi potrivită pentru generațiile actuale.
Primăvara anului 1996 m-a găsit elevă în clasa a treia a unei școli generale de sat. Locul în care mi-am petrecut prima parte a vieții îmi pare extrem de frumos și asta se datorează mult faptului că este înconjurat de pădure. “Trei părți apă, una de uscat” îmi răsare reflexiv definiția unei peninsule din cine știe ce lecție de geografie. Doar că aici vorbim de o apă curgătoare și multă pădure, dar mai ales, de toate amintirile mele, conștiente sau nu, care mă leagă de locul acesta ca o limbă de realitate mai mult simțită decât gândită.
Am amintiri destule din acea școală, multe asociate unui sentiment de nesiguranță, tristețe și amărăciune. Făra să am o imagine clară asupra ceea ce se cerea de la mine am navigat și eu, ca mulți alții, încercând să ghicesc parcă ce ar fi fost nevoie să fac ca să îmi fie bine. Binele fiind o altă notiune abstractă pentru care creierul unui copil de 9 ani abia începe să o asimilizeze.
Totuși, părea că toată lumea ar fi vrut să încerc mai mult și mai tare, ca și cum ceea ce făceam nu era suficient de bun deși, fără să învăț vreodată acasă am avut note de la șase la zece în funcție de interesul pe care mi-l trezea materia respectivă. Atunci nu știam, așa cum știu acum, că acest mod în care creierul meu funcționează nu este un mod nici mai rău nici mai bun de a funcționa, ci doar diferit.
Oare li e iartă ceva mai greu copiilor decât voioșia și ușurința cu care iau lucrurile atunci când sunt încojurați de adulți serioși, împovărați de orice, aștepând fericirea să îi răsplătească pentru efortul lor de a se aștepta la ce e mai rău?
Chiar și cea mai frumoasă amintire a mea din școală nu prea are legătură cu școala, dar are foarte multe legătura cu mine, cu modul în care îmi place mie să experimentez. În acea primăvară de la finalul clasei a treia într-o zi totul s-a întâmplat diferit: Învățătoarea ne-a scos afară din clasă, afară din școală, tocmai până “în Salcâmi” ca să ne învețe tipurile de sol. Dacă nu bucuria mea imensă, atunci modul în care informația mi se relevă cu ușurința până azi, ar fi trebuit să fie indiciul de care aveam nevoie să îmi spună: asta este ceea ce ai nevoie pentru a te bucura de școală.
Dar a fost doar o dată și prea puțin. Între timp, ca să mă vindec de școala veche am avut nevoie, ca adult, de doi ani de zile într-o școală cu totul nouă.
Observ de multe ori supărarea părinților atunci când descoperă că ai lor copii nu se potrivesc cu sistemul. “De ce nu e și el ca acel coleg care învață singur sau dacă ar pune odată burta pe carte!” Toate acestea le-am auzit și eu iar acum vin să vă povestesc două dintre informațiile care pe mine m-au ajutat să mă înțeleg mai bine, să fiu mai blândă cu mine și ancorată în limitele mele. Lucru pe care îmi doresc să îl facem cu toții, neapărat, și pentru copiii noștri.
Prima informație este legată de stilurile de învătare.
“Stilul de învățare reprezinta modalitatea preferată și specifică a unei persoane de a recepta/asimila, prelucra/procesa, stoca și reactualiza anumite continuturi informaționale. El este determinat de doi factori. Unul este preferința persoanei pentru un anumit mod de achiziționare a conținutului informațional. Iar cel de-al doilea este preferința emisferică cerebrală personală.”
După cum cum puteți observa încă nu am găsit în nicio carte argumente care să susțină replici precum: “poate, dar nu vrea”, “e brânză bună în burduf de câine”, “tre’ să pună burta pe carte.”
„Stilul de învățare este expresia personalizată a modului în care fiecare individ își utilizează potențialul intelectual de care dispune. Astăzi, psihologii educaționali, dar și profesorii sunt din ce în ce mai convinși că toți suntem inteligenți, dar în moduri diferite. Teoria inteligențelor multiple a lui H. Gardner demonstrează acest fapt. Tipurile de inteligență ofera o modalitate de indentificare și explorare a stilului de învățare al persoanei.„
Întotdeauna mi-a fost teamă de matematică. Atunci nu știam de discalculie sau dislexie, tot ce nu puteai să înveți se punea sub umbrela lui „bătut în cap”. Câte persoane cunoașteți și voi pe care le considerați mai inteligente doar pentru că fac calcule mai rapid sau pentru că au reținut nu știu de formulă? Dar de cei care joacă bine șah ce credeți? Am o veste bună pentru tine: ești deștept, chiar dacă nu știi matematică. Mai mult, ai putea fi chiar un geniu. Acest lucru a fost demonstrat de H. Gardner, un cercetător de la Harvard, care a elaborat ceea ce se numește Teoria inteligențelor multiple. Deci avem și dovezi științifice. Te invit să citești mai jos clasarearea rezultată din cercetările lui. Iar dacă ești părinte, citește de două sau trei.
Tipuri de inteligență- ce a de-a doua informație necesară pentru o mai bună înțelegere.
🗺Inteligența vizual-spațială – capacitatea de a înțelege relațiile spațiale, de a percepe și crea imagini.
• Simte nevoia de “a vedea” (cu ochii minții) lucrurile, evenimentele, situațiile.
• Învață cel mai bine prin vizualizare, desenare.
🗣️Inteligența lingvistică (verbal – auditivă) – capacitatea de a verbalia și comunica cu usurință prin limbaj.
• Disponibilitate deosebită pentru înțelegerea subtilităților limbii, pentru fonetică, gramatică, sintaxă și semantică.
• Învață cel mai bine spunând , auzind și căutând cuvinte.
🧮Inteligența logico-matematică (rațională) – capacitatea de a înțelege raționamente logice și de a rezolva probleme.
• Reprezintă ceea ce în mod obișnuit se numește inteligență.
• Învață mai ușor și mai rapid cunoștințele prezentate într-o manieră rațională, discursivă, logică. 🩰Inteligența corporal-kinestezică (fizică) – capacitatea de a utiliza deprinderile motrice și funcțiile corporale
• Este inteligența mișcării și coordonării mișcărilor.
• Învață prin mișcare, manipulare de obiecte, interacțiunea cu spațiul și procesarea cunoștințelor prin calități și senzații corporale.
🎶Inteligența muzicală (și ritmică) – capacitatea de a înțelege și de a crea sunete, ritmuri și armonii muzicale.
• Îi place să cânte, să asculte muzică, să cânte la instrumente muzicale.
• Învață mai bine și mai ușor “jucându-se” în minte cu ritmuri ale cuvintelor, transpunând un continut informațional în versuri și repetând pe un ritm preferat.
🪢Inteligența interpersonală – capacitatea de a relaționa neproblematic cu ceilalți, de a le observa trăirile și de a comunica eficient.
• Este comunicativ, sociabil și stabilește usor contacte și relații cu alții.
• Învață bine, ușor, discutând și dezbătând problemele; preferă învățarea prin cooperare cu ceilalți.
🧘🏻♀️Inteligența intrapersonală – capacitatea de a înțelege propriile atitudini, comportamente și emoții.
• Se cunoaște bine pe sine, îsi explorează introspectiv stările, emoțiile, sentimentele.
• Învață ușor lucrând singur, într-un spatiu propriu, confortabil, în locuri liniștite, fără zgomot.
🏕️Inteligența naturalistă – capacitatea de a recunoaște și distinge cu usurință diferitele soiuri de plante și rase de animale, de a preciza apartenența unui exemplar la o clasă/categorie determinantă.
• Dovedește un spirit de observație deosebit și o aplecare aparte spre sutdiul naturii.
• Învață ușor și relativ repede cunoștințele referitoare la natură, la plante și animale.
🙇🏻♀️Inteligența existențială – capacitatea de a înțelege și explica Universul în general și existența umană în special. • Este ultimul tip de inteligență postulat de Gardner.
• Dovedește o înclinație spre probleme existențiale fundamentale.
• Are capacitate de reflecție sistematică și înțelegere superioară, metafizică a realității.
Aici îți poți face chiar și un test care să te ajute să afli ce tip de inteligență ai: https://www.psychologytoday.com/us/tests/iq/multiple-intelligences-learning-style-test
Aștept cu nerăbdare să îmi spui dacă informațiile din acest articol te-au ajutat să îți cunoști mai bine copilul sau chiar să găsești explicații utile pentru tine însuți.
Cu iubire, Andreea.