Unii îmi spun că vorbesc prea mult și că mă lungesc prea mult când explic. Chiar și după 35 de ani de vorbit și 7 ani de scris, tot simt că aș mai avea atât de multe de spus.
Alții spun despre mine că sunt o foarte bună ascultătoare. Eu le răspund: “Da, mulțumesc, e o parte din mine care iubește să învețe de la alți oameni.”
Alte persoane îmi mărturisesc că văd în mine o parte ușor de provocat, care se aprinde repede la conflicte și care are o replică pregătită pentru orice. Eu le spun: “Da, asta este adevărat despre mine. Câteodată chiar și cele mai mărunte întâmplări au un impact puternic asupra mea.”
Din când în când, altcineva spune: “Ai o minte atât de deschisă și nu judeci pe nimeni.” Iar eu răspund: “Asta pentru că am studiat mult modul în care se transmit anumite credințe din generație în generație.”
Iar alții îmi spun: Ai devenit foarte serioasă, stai foarte mult în capul tău și vorbești doar chestii complicate. Eu le răspund: “Există acea parte din mine care știe că un impact mai mare sau mic putem avea fiecare. Dintotdeauna mi-au plăcut discuțiile serioase.”
Câteodată cineva spune: “Îmi place cum gândești!” Iar eu îi răspund: Pentru multă vreme mi-a fost în egală măsură frică să nu par proastă, iar acum am ajuns să îmi îmbrățișez momentele de sclipire, cât și momentele în care spun “Nu știu.”
Mulți mi-au spus: Ești prea visătoare! Fii cu picioarele pe pământ, nu mai idealiza totul. Eu le răspund: “Dintotdeauna o parte din mine a meditat la tot ce se întâmplă. Ca și copil petreceam ore în șir în imaginația mea, cu gândurile mele.”
Ceilalți mi-au răspuns că apreciază deschiderea mea și opiniile mele, uneori radicale, iar eu le răspund: “Sunt zile întregi în care îmi acopăr urechile și ochii pentru a vedea adevărul din interiorul meu.”
Un lucru mai am de adăugat, pentru toți aceia care mi-au spus unul (mai multe) dintre aceste adevăruri la un moment dat:
“Fiecare percepție pe care cineva o are despre mine, fie că este o critică sau o laudă, nu este adevărată doar despre mine, ci și despre persoana care o vede în mine. Atât de complicat și ciudat suntem încâlciți în moduri asemănătoare și asta este umanitatea noatră împărtășită.
O adaptare după David Bedrick.
Acestea ar putea fi cuvintele mele, ale tale, (cândva) ale copilului tău, ale oricui.
Să fim buni cu noi, chiar dacă nu suntem la fel în fiecare clipă.
Cu blândețe,
Andreea! 🤍