Emoțiile negative ar trebui evitate sau reprimate.
E ideal să nu evităm sau să ascundem sentimentele (așa zise) negative, precum tristețea sau furia. În schimb, e important să le recunoaștem, să le exprimăm în mod sănătos și să le gestionăm în mod constructiv.
Educația emoțională este echivalentă cu încurajarea copiilor să fie „mereu fericiți”.
Educația emoțională nu înseamnă să încurajăm copiii să fie tot timpul fericiți. De fapt, nu e vorba doar de fericire, ci și de a-i învăța să facă față tuturor emoțiilor și să devină mai puternici și mai flexibili în fața problemelor vieții.
Educația emoțională este responsabilitatea exclusivă a școlii.
Într-o cultură în care etichetăm copiii în funcție de comportament este posibil ca unii dintre noi să confunde educația emoțională cu educația formală (aceea oferită de școală) crezând că este responsabilitatea școlii să îi învețe pe copii cum să gestioneze emoțiile. Dar în realitate, părinții au un rol esențial în dezvoltarea emoțională a copiilor lor. Felul în care aceștia exprimă și își gestionează propriile emoții influențează mult modul în care copiii învață să facă față sentimentelor lor.
Cu ♥️, Andreea