de mă vei surprinde cu spatele la tine și cu fața la aragaz poți să îmi spui mami întoarce-te că mi-e foame eu voi lăsa cuțitul din mână și mâncare îți voi da
de mă vei întâlni cu rufele pe brațe tu știi deja că poți să ceri îmbrățișări, ajutor, alinare căci afurisitele de rufe spre deosebire de tine mai pot aștepta
de mă vei vedea spălând geamuri cu apă parfumată de flori poți să îmi ceri mami pot să fac eu și renunț la toate așteptările inclusiv la cea că voi termina
dar de vei găsi ușa de la birou închisă să știi că acolo e o mamă care scrie iar tărâmul creativității ei nu cunoaște limite așa că s-ar putea să îți răspundă cine știe ce animal mitic care rage sâsâie zbiară când e întrerupt și ea nu vrea
de aceea, dragii mei, voi mă vedeți gătind, făcând curățenie și împăturind rufe, dar (aproape) niciodată scriind.
