Ieri am fost invitată de Radio România București FM, la emisiunea “În comunitate”, pentru a discuta despre cum revenim mai ușor la rutinele de după vacanță sau concediu. Nici nu-mi închipuiam eu că cele 30 de minute de emisie se vor simți ca secunde și că nu voi apuca să spun tot ce îmi propusesem. Drept pentru care m-am gândit să las mare parte din informație într-un articol. Mai specific, să las aici pașii de urmat pentru o adaptare mai lină, în funcție de etapa de vârstă.
Prima zi de școală din noul an este una extrem de potrivită să vorbim despre tranziții și schimbările ce intervin în rutina noastră odată cu începerea cursurilor pentru că le vom resimți cu toții în următoarele câteva zile.
Îmi doresc să abordez această temă din două perspective: temperamentul – felul nostru de a fi – un factor cheie în modul în care facem față schimbărilor (veți vedea imediat de ce spun acest lucru) și etapa de dezvoltare în care se află copilul – factor cheie pentru creionarea unui plan și setarea așteptărilor.
În primul rând, avem nevoie să ne amintim că toți trecem prin tranziții în ritmuri diferite, iar acest lucru este în strânsă legătură cu felul nostru de a fi. Când spun felul nostru de a fi, mă refer la temperamentul nostru, iar temperamentul este o trăsătură înnăscută a personalității, deci nu se poate schimba de-a lungul vieții noastre.
Copilul se naște cu temperamentul pe care îl are. El reprezintă o mare parte din ceea ce îi face pe copiii noștri să fie cine sunt. Nu există temperamente „bune” sau „rele” – doar diferite și fiecare temperament are propriile puncte forte.
Despre temperament voi vorbi pe larg în cadrul celei de-a două ediție Zilele Psy – “Etape de dezvoltare – “Tot ce ai nevoie să știi despre evoluția cognitivă și psihoemoțională a copilului tău școlar”, eveniment ce are loc pe data de 5 octombrie, în Ploiești, în parteneriat cu Casa Corpului Didactic și Pagina de Psihologie.
Mai multe despre eveniment aici.
Haideți să ne uităm la câteva dimensiuni importante ale temperamentului care influențează în mod direct adaptarea noastră la rutine noi:
Regularitatea – ține de cât de constanți suntem, în general, în rutinele noastre. De exemplu: ni se face foame la aceeași oră în fiecare zi?
Răspunsul la situații noi – unii dintre noi abordează situațiile noi cu lejeritate, iar alții cu mai multă angoasă.
Adaptabilitate – dimensiune care se referă la cât de repede ne adaptăm într-o situație nouă.
Intensitatea – unii copii (sau adulți) au răspunsuri foarte intense la evenimente și situații alții au răspunsuri mai discrete.
Am considerat important de menționat aceste trăsături de temperament pentru că, de multe ori și cu cele mai bune intenții, părintele organizează trecerea la noile rutine după propriul său ritm și temperament. Are cele mai bune intenții, doar că este posibil să nu “citească” semnele pe care le dă copilul său. Cam tot atunci începe să se întrebe, în adâncul sufletului, dacă este ceva în neregulă cu copilul.
Un copil cu un răspuns de reticență la situații noi nu este antisocial, un copil cu reacții discrete nu înseamnă că nu trăiește aceelași emoții ca toți ceilalți, iar un copil care nu se împrietenește din prima nu înseamnă că este fricos sau rusinos. Etichete pe care ar fi minunat daca am putea sa le evităm.
De ce este bine să știm toate acestea? Pentru a ne da voie să fim atenți la copiii noștri și, dacă vârsta le-o permite, chiar să îi implicăm în schimbările de program care au loc. În plus, adaptarea la rutinele școlare este un proces continuu, care se dezvoltă odată cu creșterea copilului, fiecare etapă aducând noi cerințe și abilități de gestionare a timpului.
Părinții joacă un rol esențial în a-și ajuta copiii să se adapteze la rutinele școlare, iar sprijinul oferit trebuie să fie adaptat în funcție de etapele de dezvoltare:
Preșcolari (3-6 ani)
La această vârstă, părinții pot ajuta copiii prin crearea unor rutine zilnice previzibile și consistente acasă, cum ar fi ore regulate de somn, mese și activități. Implicarea în pregătirea pentru plecare, cum ar fi alegerea hainelor sau pregătirea sandvișului, poate crea un sentiment de control și siguranță. De asemenea este ideal să creăm o rutină zilnică înainte de începerea grădiniței/școlii. Stabilizăm orele de somn: începem cu cel puțin o săptămână înainte să ajustăm ora de culcare și de trezire pentru a se obișnui cu noul program.
Un truc: Simulează diminețile de grădiniță: Practică pregătirea de dimineață (îmbrăcat, mic dejun, plecare) ca o repetiție.
De asemenea, la această vârstă își poate face simțită prezența anxietatea de separare.
Poti începe cu despărțiri de scurtă durată lăsându-l cu bunicii sau un prieten, pentru a se obișnui cu separarea. Stabilește un ritual de rămas-bun: Creează un ritual scurt (o îmbrățișare, un pupic) pe care să-l folosiți zilnic la plecare pentru a-i oferi siguranță.
Școlari mici (6-10 ani)
Părinții pot sprijini copiii prin stabilirea unui program clar pentru teme și activități zilnice, oferindu-le un spațiu dedicat pentru învățat. Este important să ofere încurajări și să fie disponibili pentru a-i ajuta să-și organizeze timpul, consolidând obiceiurile pozitive, precum gestionarea corectă a pauzelor și a timpului liber.
De asemenea, lasă-l să aleagă ghiozdanul, caietele sau alte rechizite. Acest lucru îi oferă un sentiment de control și entuziasm. Etichetează obiectele personale împreună cu el, astfel încât să le poată recunoaște și să se simtă mai responsabil.
Antrenează-i autonomia învățându-l să se îmbrace singur, să își încheie fermoarul sau să își pună papucii și asigură-te că știe să meargă la baie singur și să își spele mâinile după.
Învață-l să își pună lucrurile la loc (ghiozdanul, haina) pentru a-i facilita adaptarea și, nu în ultimul rând, creează așteptări realiste:
Explică-i copilului la ce să se aștepte, ce activități va face, cât va dura ziua la școală/grădiniță, și că veți veni să-l luați după aceea.
Fii consecvent cu rutina zilnică, pentru a-l ajuta să se simtă în siguranță și să se adapteze mai ușor.
Fii răbdător: Unii copii pot avea emoții puternice la început, iar tranziția poate necesita timp. Oferă-i sprijin emoțional și încurajare.
Ascultă-l: Întreabă-l cum se simte în legătură cu începerea grădiniței/școlii și asigură-l că este normal să aibă emoții.
Pre-adolescenți (10-12 ani)
În această etapă, copiii devin mai independenți, dar părinții trebuie să le ofere ghidare în planificarea activităților școlare și extracurriculare. Încurajarea folosirii agendelor sau a aplicațiilor de gestionare a timpului poate fi utilă, iar discuțiile regulate despre priorități și responsabilități pot preveni supraîncărcarea.
Creează un spațiu de studiu sau activități acasă: Amenajează un loc liniștit și ordonat acasă pentru activitățile de învățare sau pentru teme.
Adolescenți (13-18 ani)
Părinții pot sprijini adolescenții prin încurajarea autodisciplinei și a autonomiei. Discuțiile despre echilibrul între școală, activități extracurriculare și viața personală sunt cruciale. Totodată, părinții ar trebui să fie flexibili, oferind sprijin emoțional și spațiu pentru a lua propriile decizii, dar intervenind când este nevoie pentru a ghida sau corecta.
Retineți! Aceste sfaturi nu sunt niste rețete bătute în cuie. Sunt doar anumite actiuni pe care noi le putem face si care ne pot ajuta să amortizam schimbarea, însa orice adaptare durează.. la copiii mici mai mult – (in functie de temperament), la copiii mai mari s-ar putea sa dureze mai putin să isi intre in ritm mai repede datorită experienței din anii precedenți. Indiferent de situație, avem nevoie să rămânem alături de ei în proces, cu blândețe.
