Teama de a fi percepuți ca indulgenți îi face pe mulți părinți să ezite să răspundă blând la nevoile copilului. Dar conectarea nu înseamnă permisivitate – ci siguranță, limite și iubire în același timp.
Această teamă vine adesea din convingeri vechi: că un copil „cocoloșit” va deveni răsfățat, slab sau dependent. În realitate, copiii cărora li se răspunde cu empatie devin mai echilibrați emoțional, nu mai puțin. Răspunsul blând la o nevoie reală – fie ea un plâns, o frustrare sau o îmbrățișare cerută – nu subminează autoritatea părintelui, ci o întărește prin relație. Un copil care se simte văzut și înțeles va coopera mai ușor, nu pentru că se teme, ci pentru că are încredere.
Un părinte care răspunde la nevoile copilului nu înseamnă că este un părinte indulgent.
A răspunde nevoilor copilului înseamnă să fii atent la ce simte, ce trăiește și ce are nevoie – adică să-l vezi, să-l auzi și să-i oferi siguranță.
Indulgența, în schimb, înseamnă să-i permiți orice, chiar și atunci când nu este benefic pentru el, de teamă să nu-l superi sau ca să eviți un conflict.
Un răspuns sănătos la nevoile copilului poate însemna:
🩵să setezi limite cu blândețe,
🩵să-l ajuți să înțeleagă consecințele,
🩵să fii ferm, dar empatic,
🩵să te adaptezi vârstei și contextului.
Poți fi un părinte cald și prezent fără să renunți la limitele sănătoase. Asta nu este slăbiciune, ci parenting conștient.
