Dintotdeauna am știu că o să fiu mamă. Încă de pe vremea când strângeam toți copiii mai mici decât mine în jurul meu, încă din facultate când mă jucam cu plăcere alături de fetița prietenei mele. Multă vreme am crezut că o să am patru copii. Am doi. Sunt mamă de fată și mamă de băiat, iar modul în care ei au sculptat corpul și ființa mea în tot acest timp este nenegociabil.
Creștem odată cu copiii noștri
Sunt aproape opt ani de când am ținut primul meu copil în brațe și-mi amintesc și acum foarte clar că, pentru o perioadă, am ținut minte cum era viața mea, cum eram eu „înainte“.
Da, există o fată de dinainte de copil și o mamă de după. Pentru mine acest declic s-a produs chiar atunci, în ziua aceea însorită de toamnă, când am devenit mamă, dar cred cu convingere că fiecare poate găsi propriul motiv să simtă că se desprinde la un moment dat și să simtă că se uită la o parte din el ca la o bucată desprinsă dintr-un meteorit uriaș.
Citește cel mai recent articol scris pentru Pagina de Psihologie:
Cu iubire,
Andreea.