Dragă părinte, citesc printre cuvintele tale că ți-a fost greu. Foarte greu. Înțeleg că ai fi avut de o experiență mai iubitoare, mai demnă, ca să poți să dai și tu la fel mai departe. Pentru mulți dintre noi experiența învățării a fost egală cu frică. Nu, nu trebuia să fie așa, dar nu se mai poate face nimic acum. De fapt, stai, ar mai fi ceva de făcut: să recunoaștem experiența și dăm mai departe ceea ce am procesat și integrat și nu resturile dureroase.
E cuminte, doamna? Dacă nu, puteți să-l și bateți!
În lumea agitată de astăzi, cuvintele și acțiunile noastre ca părinți pot avea un impact imens asupra copiilor noștri. Cu toții vrem să creștem copii responsabili și încrezători, dar uneori uităm să reflectăm asupra experiențelor noastre cu școala și asupra modului în care acestea pot influența felul în care ne raportăm la copiii noștri.
Știu că în sufletul unui copil lipsit de protecție, se află un părinte care nu știe cum să facă acest lucru pentru că nici el nu a experimentat cum este să te simți protejat.
Ce înseamnă copil cuminte?
Stresul școlar este o realitate pentru mulți copii, iar modul în care reacționăm ca părinți poate face o mare diferență în felul în care aceștia gestionează această presiune. Este crucial să ne cunoaștem copiii și să fim conștienți de etapa lor de dezvoltare. Ceea ce noi numim obrăznicie poate fi, uneori, imposibilitatea de a duce la îndeplinire o sarcină sau lipsa de maturitate a creierului. Copiii mici pot fi mai sensibili și pot necesita mai multă încurajare și suport, în timp ce adolescenții pot avea nevoie de mai mult spațiu și independență pentru a-și gestiona stresul.
Relația trebuie să primeze
Un alt aspect important este să rămânem conectați cu copiii noștri în rolul lor de elevi. Este ușor să ne simțim distanțați sau să ne pierdem răbdarea atunci când vine vorba de dificultăți școlare, dar este esențial să fim alături de ei, să-i ascultăm și să le oferim sprijinul de care au nevoie. O comunicare deschisă și sinceră poate face minuni în construirea unei relații de încredere între părinți și copii.
În plus, este important să fim conștienți de modul în care ne putem transmite propriile noastre experiențe negative din școală către copiii noștri. Traumele sau frustrările noastre din trecut pot influența felul în care interacționăm cu copiii noștri și modul în care îi încurajăm să-și abordeze școala. Este vital să fim atenți și să lucrăm la depășirea acestor obstacole personale pentru a nu le transmite involuntar copiilor noștri.
Nu există o rețetă magică pentru a crește copii fericiți și încrezători în școală, dar este esențial să fim conștienți de impactul pe care-l avem asupra lor și să fim prezenți și implicați în viața lor de elevi. Rămânând conectați, conștienți și sprijinindu-i pe copiii noștri în călătoria lor educațională, putem contribui la construirea unui mediu de învățare pozitiv și sănătos pentru ei.